Nu de curând, pe site-ul porumbei.ro am văzut un articol interesant, în care administratorul site-ului dezbate o problemă delicată pentru columbofili și anume pierderea masivă a puilor, abia la primele antrenamente făcute de cluburi, pe distanțe scurte.

Un alt caz se leagă chiar de columbodromul FCI Romanian Grand Prix, din Arad, unde la prima etapă de concurs, cu lansare din localiatatea maghiară Csongrad, sosirile porumbeilor au fost dezastruoase. Singurii factori pe care putem da vina sunt cei atmosferici, vremea „nebună” din ultimul timp dă sistemul de orientare al porumbeilor peste cap și astfel se produc aceste catastrofe.

Vă invit să urmăriți acest extras din „Manualul de lansări porumbei” al lui Steven van Breemen, în colaborare cu Hubert Land. Concluziile le vom trage la urmă! 😉

„7. Inversiuni

Frontul atmosferic cu stratificare termală (numit simplu inversiune) este un fenomen meteorologic cauzat de o pătură atmosferica de aer cald, mai caldă decât cea dedesubtul ei. Inversiunile nu sunt vizibile cu ochiul liber. Există două tipuri de inversiuni care trebuie să preocupe columbofilii. Primul tip este inversiunea termală superioară, care produce un curent ascendent. Acest strat absoarbe norii, aerul/oxigenul, umiditatea şi razele infraroșii de la suprafața pământului înspre atmosfera superioară. Porumbeii voiajori sunt atrași în acest tip de front atmosferic. Motivul pentru care ei sunt atrași aici constă în faptul că razele ultraviolete de care aceștia au nevoie pentru a naviga au fost absorbite în atmosfera superioara. Păsările zboară în sus în căutarea acestor elemente navigaţionale. Razele infra roșii fiind absorbite de la suprafața pământului, păsările vor deveni dezorientate şi confuze. Condițiile evidente înaintea apariției acestui tip de stratificare sunt: cer curat albastru, lipsa vântului şi o liniște de moarte. Păsările sălbatice nu se văd şi nici nu se aud. Aceste stratificări termale (inversiuni), apar în mod normal în timpul lunilor calde de vară când temperatura este de 25°C sau mai mare, în diferite regiuni din jurul lumi. Columbofilii îşi pierd în mod frecvent păsările tinere odată ce acestea au intrat într-un astfel de front atmosferic, în concursuri şi chiar de acasă. Vă rugăm să studiați cu atenție cele două tipuri diferite de inversiuni descrise mai jos.

Inversiunea superioară (curent ascendent) Un front atmosferic cu inversiune termală superioară are forma unei tornade. Ca diametru poate avea 80 de km sau mai mult şi poate fi înalt de sute de km. Înălțimea este dependentă de diferența dintre temperatura superioară şi cea inferioară. Cu cât este mai mare această diferența cu atât mai consistentă este aceasta inversiune. Nu se știe niciodată cât de sus pot zbura porumbeii tineri, atunci când intră într-o astfel de inversiune atmosferică. In acel moment este foarte important unghiul lor de coborâre. Un unghi de coborâre mic de la o înălţime mare, ii poate îndepărta sute sau chiar mii de km de casă. In schimb, dacă ei coboară într-un unghi obtuz, pot ajunge la o distanţă rezonabilă faţă de casă. Deoarece condițiile din cadrul unui astfel de strat atmosferic nu sunt normale şi datorită absorbției aerului şi a oxigenului în atmosfera superioară, cred că porumbeii pot atinge înălțimi la care în mod normal le-ar fi imposibil să ajungă. După 3 ani de așteptări pentru condiții potrivite, eu (Hubert Land), am urmărit cum intrau într-o inversiune atmosferică câţiva pui pregătiți special pentru aceasta. Am lansat aceşti pui la 11:45AM şi i-am ținut sub observație cu un binoclu 35×7 până când păsările au dispărut în neant. Primul dintre ei s-a înapoiat aproximativ 4 ore mai târziu. Când l-am observat, se afla la o înălţime foarte mare şi cobora în spirală. Acest pui era dezorientat, nervos, confuz şi dădea impresia că vede dublu. Acest lucru a devenit evident când a încercat să aterizeze pe un stâlp de telefon şi l-a ratat cu aproximativ un metru. A căzut cam 3 metri înainte de a-şi lua din nou zborul. Se pare că el vedea doi stâlpi de telefon şi încerca să aterizeze pe iluzie. Până la urmă a reușit să aterizeze pe crescătorie. Ceilalți pui s-au reîntors unul câte unul, ultimul sosind la 7:30PM seara următoare. Experiența arată că păsările tinere care supraviețuiesc unei inversiuni superioare de pături atmosferice şi se întorc acasă prin propria lor voinţă, vor deveni păsări de concurs excelente, în timp ce păsările care nu reușesc să revină înapoi pe cont propriu, nu merită să fie ținute. Acestea din urmă se vor pierde cu ușurință la concursuri. Odată ce un pui a experimentat intrarea într-o inversiune, el va evita să intre a doua oară într-un astfel de front. Trebuie specificat că în timp ce se petrecea inversiunea totul era într-o liniște ca de mormânt. Nu se observau şi nici nu se auzeau păsări sălbatice şi toată natura era într-o liniște deplină. Condițiile necesare producerii unei inversiuni atmosferice superioare sunt: – o noapte clară – temperatura la amiaza de 25°C sau mai mare – diferență mare între temperaturile zi – noapte – cer albastru imaculat – absenţa norilor
– lipsa vântului (aproape întotdeauna natura este într-o liniște ca de moarte) Al doilea tip este inversia inferioară (curent descendent) Frontul atmosferic cu inversie inferioară este cauzat de un curent descendent. O pătură de aer cald tine captiv aerul rece între nori şi suprafața pământului. Porumbeii voiajori şi orice altă specie migratoare nu pot naviga odată intrați în perimetrul unei inversiuni atmosferice inferioare. Daca sunt prezente vânturi ușoare, porumbeii vor urma direcția vântului. Eu (Hubert Land) am experimentat doar o inversiune inferioară care era asociată cu vânt. Adia foarte ușor şi bătea dinspre est. Testul care să indice existenţa unei inversiuni durează aproximativ două minute. Acest test va fi făcut la locul lansării. Când analizez condițiile meteorologice care preced o inversiune, verific dacă există un plafon greu de nori, condiții de vânt şi dacă, înaintea ploilor care urmează unei inversiuni atmosferice inferioare, temperatura scăzută rămâne constantă. Primii 25 de ani din viaţă i-am trăit la o aruncătură de calea ferată. Oamenii din localitatea mea îşi reglau ceasurile după șuieratul trenului. Trenurile soseau la timp întotdeauna. In acele timpuri nu beneficiam de previziunile meteorologice pe care le avem acum. Cei din zonă îşi obțineau informațiile meteorologice de la “felul” în care șuiera trenul. Un sunet scurt indica vreme bună, în timp ce un sunet prelungit garanta ploaie. Explicația este următoarea: în condiții meteorologice bune, șuieratului trenului se dispersează cu rapiditate în atmosferă. Când este prezentă o inversiune inferioară, șuieratul trenului ricoșează în pătura atmosferică şi apoi se propagă orizontal până când se dispersează. Inversiunea este o ca o umbrelă uriaşă, care împiedică păsările aflate dedesubtul ei să aibă acces la elementele de care au nevoie pentru a naviga. Prin urmare, speciilor migratoare le este imposibil să navigheze dedesubtul unei inversiuni termale.”