Prima etapă de maraton din sezonul 2011 a zonei FCPR 1 (cu participarea județelor SM, SJ, BH, AR, TM, CS) a fost una cu sosiri foarte rapide, porumbelul câștigător obținând viteza medie de 1708.09 m/min. E remarcabil faptul că al doilea porumbel a sosit în aceeași crescătorie, cu o viteză apropiată.

L-am contactat pe dl Marincuș Dorel, posesorul acestor super păsări, pentru a-l ruga să ne descrie impresiile dumnealui referitor la această victorie și să ne prezinte activitatea sa columbofilă. Dl Dorel ne-a răspuns în detaliu, cu promptitudine și cu mare amabilitate. Vă invităm să citiți mai jos mesajul dumnealui.

Povestea etapei Leipzig

Când ești învingător în orice fel de competiție, sentimentul care te încearcă este unul foarte plăcut, uneori chiar copleșitor.

De aceasta dată am fost luat prin surprindere de sosirea celor doi porumbei, întrucât la ora sosirii lor încă veneau porumbeii de la cealaltă etapă, cea de fond, cu lansare de la Benesov. La acest fond nu stăteam chiar foarte bine la sosiri și, oarecum dezamăgit, m-am apucat să repar ceva la mașina proprie, să treacă timpul mai repede până urmau să sosească păsările de la maraton.

Din timp în timp veneam la ceas să verific ce păsări s-au mai întors de la fond. Aveam 7 sosiți și când ajung la ceas văd 9 ! Cer imediat afișarea lor să vad care sunt ultimii 2, iar ceasul îmi afișează tot 7 la cursa nr. 2. Oarecum nedumerit, cer afișarea de la cursa 1 unde vad 2 păsări sosite, moment în care mi s-au înmuiat genunchii, nu-mi venea  să cred ce viteza au putut realiza aceste păsări și la o așa distanță, deși era oarecum firesc să se întâmple astfel, deoarece la etapa de fond viteza a fost și mai mare.

Proveniența porumbeilor și prezentarea campionilor de la Leipzig

Aproape toată crescătoria mea are la baza porumbei Heinz Willi Ritz, crescător de la care am importat în anul 2001 și 2002 un număr mare de ouă și păsări. Aceste păsări au la rândul lor la origine sânge Janssen, Meulemans, Desmeth Mathijs și mai puțin Hennin Brasse ( Stichelbaut). Porumbelul de pe locul 1 este o pasăre de 2 ani care nu este chiar o surpriză. La vârsta de 1 an are 3 clasări în primii 10 pe județ la cat. I și II iar tatăl sau este locul 5 Național demifond tineret în 2006 ( clasări 1,1,2,2,8, etc.). O semisoră a acestuia are 9 locuri în primii 10 pe județ la diferite concursuri inclusiv fond. Este primul din familie cu care încerc maratonul. Cel de-al doilea este un tânăr de 2010 care pana aici nu a demonstrat mare lucru însa în ascendența să se afla cei mai buni reproducători și zburători pe care i-am avut până acum.

Abia a III-a pasăre sosită la mine în crescătorie este un maratonist “calificat”, unul care anul trecut, ca yearling reușește o clasare buna la Halle (acesta este primul din echipa). Se poate vedea deci că pe primii doi nu mizam în mod deosebit, însa în condițiile unui zbor cu așa vânt puternic din spate și o temperatură suportabilă, iată că aceștia s-au descurcat de minune. Ale mele păsări știu să profite de vânt din spate, se descurcă și cu vânt din față și pe ploi slabe ca intensitate, însă am o mare problemă pe caniculă, unde clasez foarte slab. Sunt un crescător “ vechi” și nu mă îmbăt cu apa rece, acestea au fost condițiile la acest zbor, condiții care m-au avantajat clar, pe viitor vom vedea.

Cum mă ocup de porumbei ?

Metoda de zbor pe care o practic este  naturalul, cunosc și stăpânesc și metoda văduviei însa consider că văduvia este ceva “împotriva firii” – nu este ceva plăcut nici pentru păsări și nici pentru crescător. Practic columbofilia din plăcere pentru sport, dar mai ales din dragoste pentru porumbei. Păsările mele sunt deschise toată ziua, fără nici un program, indiferent că e reproducător, zburător sau pui. Sunt atât de blânzi încât toata familia mea a îmbrățișat această pasiune și pe moment nu vreau să schimb nimic.

Nu am boxa închisă unde stau reproducătorii, toți sunt liberi, am reușit să învăț la mine și pasăre de 10 ani.
Rația alimentară nu diferă foarte mult de la un sezon la altul sau la întoarcere din concurs față de rația dinainte de plecare în cursa, doar înainte cu 3 zile primesc alune în boxa ( 4 –  5 pe zi).     La sosire îi aștept cu electrolit în apă  și Sedochol cu drojdie pe mâncare, iar ultimele 4 mese dinaintea plecării în curse le dau Oregano Schaffett și ulei din germene de porumb cu RO 200. În rest, nimic deosebit, doar multă dragoste.

Tratamente fac doar atunci când situația o impune. În sezon, tot la 2 săptămâni tratez maxim 2 zile de tricomonoză ( de regulă doar 1 zi), și o dată la 3 – 4 săptămâni administrez un antibiotic, uneori chiar mai rar.

Crescătoria mea este compusă din 6 compartimente, 2 de reproducere, 3 de zbor și 1 de pui. Am cca. 20 de păsări  la reproducție și 50 – 60 la zbor. Anual reproduc cca. 100 de pui, din care mai triez 20 – 30, urmând ca zborurile cu pui să le încep cu 70 de bucăți. Reproduc și din zburători, aceștia fiind atât de docili și de calmi încât accepta ouăle și puii înapoi chiar daca au lipsit din crescătorie ambii parteneri chiar și 3 – 4 zile, cum e cazul la fond și maraton.

Analiză a columbofiliei la nivel județean (TM), provincial și național

În ultimii 2 ani, aici pe zona de vest au fost concursuri destul de reușite, având în vedere deschiderea foarte largă ( în evantai)  la întoarcerea păsărilor din curse. Sigur, se poate și mai bine, însă împreună învățăm din mers și din greșelile făcute, urmând  să nu le mai repetăm și consider că această zonă ar trebui păstrată în continuare. Dacă se găsesc locațiile potrivite la lansare, putem concura echitabil de la demifond până la maraton, aici aș putea sugera ca pe viitor etapele de demifond să le ținem în același timp cu cele de fond  și maraton, iar în săptămâna dintre ele să jucăm doar viteză “curată”  sub 200 km, unde mai poți angaja și maratoniștii care din cauze diverse pierd angajarea la o astfel de etapă. În felul acesta nu am epuiza păsările și le-am putea ține mai ușor într-o formă bună.

RNS-ul este în general bun însa pe alocuri lasă loc de interpretări. Acestea ar trebui depistate și lămurite. Sancțiunile în caz de frauda și braconaj consider că sunt prea blânde. Hoții și braconierii ar trebui excluși  pe viața nu pe 2 – 3 ani – nu au ce căuta printre noi ! Când auzi de crescători care au fraudat într-un fel sau altul rezultatele, iar mai apoi se mută la alta federație îți vine să te excluzi singur și să te lași de porumbei. Ar trebui să se facă controale prin crescătorii și să depistam pe cei care se ocupa cu prinsul porumbeilor de la zbor, iar cei care nu pot face dovada proprietății porumbelului respectiv să fie aspru sancționați. Numai așa am putea stârpi braconajul.

În Asociația Timiș consider că lucrurile merg într-o direcție bună. Datorită mobilizării membrilor noștri  în ultimii 3 ani, au avut loc o serie de realizări. S-a reușit achiziționarea unei mașini foarte bune de la firma Geraldy,  pe care ne străduim să o păstram în condiții cat mai bune. Începând cu 2010, Asociația noastră si-a dobândit statutul juridic, adică am început să existăm. Acum muncim la elaborarea unui Regulament de Ordine Interioară, care credem că ne va ușura mult munca în cadrul Asociației și la crearea unei baze de date cu toți membrii activi și adunarea de informații, documente privitoare la trecutul  Asociației noastre. Cu asociațiile vecine și partenere de competiție avem relații foarte bune, ne ajutăm reciproc de câte ori este nevoie, fără a urmări vreun câștig financiar din acest lucru. Ce nu s-a reușit până în acest moment este dobândirea unui sediu propriu și a unui loc propriu pentru îmbarcarea porumbeilor.

În momentul de față, prin amabilitatea unui coleg de sport, îmbarcăm porumbei pe proprietatea acestuia, însa prin implicarea unor membri mai influențați din Asociație vom căuta să rezolvăm și această problemă.
În încheiere, doresc ca sentimentul pe care l-am trăit eu la această etapă de Leipzig sa-l trăiască fiecare crescător măcar odată.
Mult succes tuturor și zboruri bune.