de Michel Van Lint

traducere Vesa Corneliu

Zburătorii și puii sunt vaccinați la începutul lunii martie și am observat că unii dintre ei aveau unele dificultăți. Ați observat și voi ? În mod normal, ținem porumbeii închiși câteva zile, dar din cauza vremii bune, soția mea a preferat să deschidă crescătoria în așa fel ca porumbeii să poată intra și ieși. Mie nu-mi place vânturătura asta afară-înăuntru, așa că am decis să închid puii afară. În timp ce curățam prin crescătorie, apare soția mea. Observase că toate intrările erau închise. Nu mai era nevoie să explic, ochii ei spuneau destule. Dacă ochii ei ar fi fost gloanțe, eu aș fi fost deja mort. Îmi țineam încă unealta de curățat în mână, ea zise: ”Michel, nu mă poți asculta măcar o dată, când te rog și eu ceva ?” Am făcut un pas în direcția ei, ea nu s-a mișcat și am exclamat: ”Haide dragă, mă voi revanșa față de tine”, în timp ce lăsam din mână unealta de curățat. M-am întins să-i iau mina, dar ea s-a smuls și a alergat la parter strigând: ”Să nu crezi că scapi și de data asta”. Am privit-o fugind afară, am vrut să spun ceva, dar am tăcut, ca un înțelept. Femeile sunt total diferite față de bărbați. Nu știu, tu ce crezi despre asta ?  Experiența mea e că atunci când  vrei să fi fericit cu o femeie, trebuie să o iubești foarte mult și nici nu trebuie s-o înțelegi prea mult. Femeile sunt complet diferite: ele cred că dacă vrei să fi fericită cu un bărbat, trebuie să-l înțelegi cât mai mult și mai puțin să-l iubești.

Puii noștri sunt deja obscurizați și deja sunt obișnuiți cu asta, deoarece pe la orele 16:00 ei se odihnesc deja în micile lor boxe. Ei sunt și foarte ascultători. În acest an ne-am decis să folosim din nou ”ding-dong”-ul automat. După două sau trei zile, ei s-au și obișnuit cu acest sunet și, la auzul ”ding-dong”-ului, se grăbesc să intre. Sistemul acesta este mai bun decât fluieratul, puii știu curând că atunci când aud acest sunet este timpul mesei.

Alt lucru pe care trebuie să-l observi bine: dimineața le oferim o mulțime de pietricele, în diferite locuri. Dacă le oferi doar o singură dată pe zi și te uiți cu atenției, vei observa curând că în câteva ore micile pietricele au dispărut. Desigur, pietricelele roșii sunt benefice, dar când porumbeii consumă prea multe, acest lucru poate fi dăunător intestinelor. Pietrele roșii nu absorb doar bacteriile negative ci și o parte a celor pozitive și aceasta nu este un lucru bun pentru intestine. Este o realitate faptul că porumbeii noștri nu primesc foarte multe, dar trebuie să fim atenți. O soluție este să amestecăm micile pietricele cu piatră de var albă și scoici. Unele firme care produc amestecuri de mici pietricele adaugă de asemenea mult anason și asta explică de ce păsărilor le plac așa de mult. Deci fii atent și ține sub observație dejecțiile…

Problema ”zburătorilor denaturați”… Oamenii de știință nu sunt de acord cu privire la această problem. Un bine cunoscut cercetător al sportului nostru spune că aceasta poate fi o infecție cu stafilococ, dar mai mult rezultatul unei condiții proaste și prea mult antrenament. El chiar merge puțin mai departe și dă exemplul unui crescător care cumpără porumbei, crescător care are el însuși această problemă. Omul de știință concluzionează că acest cumpărător, deoarece a cumpărat acești porumbei, are și el această problemă și astfel acești porumbei o vor transmite descendenților lor. Aceasta demonstrează că există o componentă ereditară, ceva greu de crezut, deoarece s-a scris deja foarte mult despre ereditatea prin intermediul oului. N-am auzit până acum ca astfel de porumbei să producă și ei pui cu aceeași problemă. Tot ce putem crede este că problema are o înclinare ereditară.  Faptul că problema ”zburătorilor denaturați” nu este rezultatul infecției cu stafilococ, este concluzia la care a ajuns acest cercetător într-un studiu anterior.

Porumbeii care sunt infectați de acești stafilococi sunt slabi și nu mai au vitalitate. Dar care crescător așteaptă așa mult ? Ce credem noi despre asta ? Aici la BLUE HEAVEN LOFT, acest tip de porumbei sunt cei care au zburat 10.000 km premiați cu aripile lor. Când lăsăm aceste păsări să zboare, primăvara, ele se antrenează de parcă viețile lor ar depinde de asta. Și apoi se întâmplă ceva ciudat. Ține-ți sub observație zburătorii, deoarece acest aspect poate apărea în cazul porumbeilor care nu sunt antrenați foarte bine. Vei observa repede, dacă privești cu atenție. Aceste păsări nu sunt nerăbdătoare să zboare afară, sunt puțin fricoase și așteaptă, ies afară doar când intru eu cu bățul meu. Poți de asemenea observa în crescătorie, când acești porumbei vor să decoleze de pe podea înspre boxa lor, întotdeauna va exista înainte un moment de clătinare. Este important să le acordăm atenție acestor porumbei.

Am fost pus înaintea acestui fapt cu doi ani în urmă, erau două femele de un an. Ele au devenit ”zburătoare denaturate”, dar fiecare dintre cele două avea deja obținută o bună listă de clasări. Am continuat să le antrenăm alături de ceilalți și totul a decurs bine, atât timp cât steagul era sus. Imediat ce coboram steagul, ele cădeau la pământ și se ascundeau sub rafturile mari. Am continuat să le joc, în ciuda tânguirilor soției mele. Ea prefera ca aceste păsări să stea acasă să se odihnească. Și cu adevărat, nu era foarte plăcut să le vezi pe aceste două femele câștigând premii în mod regulat. Nu printre primele pe lista rezultatelor, dar printre ultimele 25% dintre locurile premiate. Nu voi uita niciodată ziua când am îmbarcat una dintre ele, ca ultima desemnată, cu gândul că se poate n-o s-o mai văd niciodată. Multă gâlceavă cu soția înaintea îmbarcării și bine înțeles, mai multă după aceea…semi-naționalul Montluçon era zborul programat, un concurs mai lung de 500 km. Era o zi plăcută, vânt de nord-est și în mod normal locația nu este importantă în acest caz. Nu vei crede, dar femela noastră a obținut locul 2 național…

Ce am învățat din asta ? Nu trebuie să elimini aceste păsări în cazul în care ele sunt capabile. Ele zboară întreaga cursă singure, deoarece nu urmăresc stolul la start. Odată ce au prins avânt, durerea din încheieturile lor probabil dispare. Am observat acest lucru de multe ori, în timpul zborurilor de antrenament între 40 și 60 km, pe parcursul săptămânii dinaintea concursului. Câștigarea unui loc 2 național și faptul că nu a plecat împreună cu stolul la lansare… începi să-ți pui întrebări. Unde a fost stolul de porumbei, vom știi vreodată ? Putem doar ghici…

Cu porumbeii care nu pot urca în boxa lor ziua de după concurs, este o altă problemă. Aceștia au probleme cu acidificarea mușchilor și tensiunea lor este chinuitoare ca și o gumă care este întinsă pentru prima dată. Acesta nu se va întoarce la poziția normal și acei porumbei care au avut probleme de genul acesta, nu vor mai deveni nici ei normali. Porumbeii care au fost nevoiți să treacă peste limita proprie a durerii mușchilor, pot deveni ”zburători denaturați” deși observăm că aceștia încep să claseze bine, odată depășită limita durerii. Un porumbel care ajunge acasă prea târziu, trei sau patru ore mai târziu decât restul, are această problemă. Acordă-i atenție, îndată ce pasărea se va fi recuperat bine, rămâne printre primii pe lista rezultatelor…

Asta-i tot, pentru acum. Vom reveni la începutul lui aprilie și, sperăm, cu vreme bună. Vom vorbi despre mănuși albe, mâini transpirate, identificarea punctelor și la urmă, dar nu în ultimul rând, despre faptul că ce-i bun pentru femei este rău pentru bărbați.

Pe curând,

FIUL PIERDUT