Nu este deloc un lucru usor sa scrii un articol referitor la omul despre care in toate ziarele si revistele se scrie numai la superlativ, un columbofil a carui faima a depasit demult si cu mult granitele Belgiei.
Dirk Rijkenbarg, un maestru al prozei columbofile, spunea odata ca a intalnit un “Print incoronat” intr-un loc numit As din Limburg – Belgia. Alti reporteri l-au etichetat pe Jos Thoné ca fiind baiatul-minune sau vrajitorul din Oz. Un lucru este cert: Jos Thoné este unul dintre marile talente aparute in sportul columbofil.
Pentru Jos Thoné columbofilia a incetat a mai fi un hobby, ci a devenit intregul lui univers, din care isi trage pofta de viata. Daca vrei sa patrunzi in acest univers si sa ii deslusesti misterele, nu se poate sa o faci fara a arunca o cat de scurta privire inapoi, la anii de inceput.
Jos Thoné povestea ca “ am fost interesat de porumbei de cand am inceput sa merg. Asa spune cel putin tatal meu, de asemenea columbofil sportiv. Nu puteam fi scos afara din crescatorie, In drumul inapoi de la scoala spre casa, pedalam bicicleta ca un nebun pentru a ajunge la cotet cat mai repede posibil.. Eram ocupat cu ingrijirea, hranirea, eliberarea porumbeilor, intr-un cuvant cu de toate. Odata aceste activitati terminate, ma duceam in locul unde se faceau imbarcarile pentru a ajuta la pregatirea cosurilor de imbarcare, la curatarea lor, la pregatirea ceasurilor. Adesea eram singurul copil printre toti acei adulti, dar nu imi pasa, atata timp cat lucram cu si pentru porumbei.”
Viitorul mare campion simtea inca de pe atunci focurile unei pasiuni ce aveau sa il mistuie si ca porumbei vor juca un factor determinant in viata lui.
Pe vremea cand inca era copil, Jan Grondelaers din Opglabeek, unul dintre marii campioni ai Belgiei, a devenit modelul de urmat al lui Jos Thoné. Acesta, nu de putine ori, era vazut uitandu-se prin gard la cotetele de porumbei “pur si simplu numai din admiratie si ca exemplu pentru mine a ceea ce voi fi dorit sa realizez mai tarziu”.
Foarte multa experienta columbofila a acumulat in perioada petrecuta in crescatoria lui Thomas Peeters, cel ce avea sa ii devina ulterior socru. Aici a lucrat intai ca ucenic si apoi a devenit managerul crescatoriei. Sub conducerea lui, aceasta crescatorie a cunoscut cateva succese remarcabile, printre care amintim: in 1986, la concursul international Barcelona, aveau clasati cinci porumbei in primii 100, iar doi ani mai tarziu aveau sa castige titlul national la categoria General – Campion K.B.D.B. (campion national) al Belgiei.
Dupa ce a servit in armata belgiana Jos Thoné a devenit mai fanatic ca niciodata in privinta porumbeilor si a inceput sa-si stabileasca telurile cu privire la construirea casei proprii din care, bineinteles, nu lipseau cotetele pentru porumbei.
Pe marginea acestui subiect, Jos Thoné isi aminteste: “Stiam ca realizarea visurilor mele nu va fi ceva usor si ma va costa multi bani. Cum nu asteptam sa-mi pice bani din cer, acest lucru m-a stimulat sa muncesc din greu iar la un moment dat aveam trei slujbe in acelasi timp: eram loft-manager (manager al crescatoriei) la Thomas Peeters, in timpul zilei curatenia, dar un columbofil isi poate petrece acest timp intr-un mod mult mai profitabil, cum ar fi, de exemplu, sa observe si sa treaca prin mana porumbeii. Astfel ca am automatizat intrega instalatie de curatire. Toata pardoseala este alcatuita din gratare de lemn, in boxe sunt gratare de metal, iar peste tot, sub gratare, sunt benzi transportoare care indeparteaza excrementele – solutia perfecta.”
Cotetele sunt astfel aranjate incat poti merge prin ele de la o sectiune la alta.
Femelele vaduve sunt gazduite in spatele sectiunii pentru vaduvie. Jos a proiectat niste separatoare pentru a evita contactul vizual si pentru a preveni tendintele lesbianiste si imperecherea lor. La masculii vaduvi, exista in fiecare boxa cate un radiator, deoarece se pare ca masculii sunt mai sensibili la umiditate decat femelele.
In fiecare sectiune exista usi culisante prin care pasarile sunt lasate sa iasa la zbor; ele sunt larg deschise cand porumbeii se intorc de la concursuri pentru a le permite accesul la boxe, astfel incat se diminueaza la maxim timpul de intrare in cotet.
In diferitele sectiuni ale cotetelor se afla diverse hranitori, in functie de necesitati: in sectiunea de reproducere este o hranitoare cu o capacitate de 25 kg si porumbeii mananca atat cat le place, in timp ce la vaduvi exista hranitori individuale. In celelalte sectiuni exista hranitori comune. Asta datorita faptului ca Jos Thoné acorda o mare importanta hranitului porumbeilor. In aceasta privinta el sustine ca nu are o regula generala pe care sa o urmeze, ci mai mult isi urmeaza instinctul.
Cantitatea si calitatea mancarii joaca un rol important in columbofilie. In privinta amestecurilor de graunte, Jos Thoné nu isi face probleme pentru ca le lasa in seama producatorilor. El intotdeauna cumpara saci cu mancare gata preparata de la marii producatori, cum ar fi Beyers sau Cerafin.
Dar, bineinteles, ca la stabilirea programului de nutritie ia in considerare conditiile meteorologice, starea de sanatate a porumbeilor, categoria de distanta pe care vor concura porumbeii, modul de motivare si, nu in ultimul rand, categoria din care fac parte (masculi, femele, pui). De exemplu, la porumbeii de viteza nu are rost sa le administrezi mereu mancare tip Sport pentru ca ei nu utilizeaza complet energia si este indicat o mancare tip Dieta si numai cu o zi inainte mancare Sport. Daca insa porumbeii participa la o cursa grea, pe distanta lunga atunci trebuie administrata mancare tip sport sau pentru naparlire (iarasi o mancare cu un aport substantial de energie) chiar din a doua zi. La aceste amestecuri de mancare sau in apa de baut, Jos Thoné adauga, in functie de necesitati, aminoacizi, vitamine, drojdie de bere sau diverse produse pentru aducerea in forma de varf a porumbeilor sau pentru ocrotirea organismului.
De asemenea, trebuie sa observi si comportamentul porumbeilor. Daca se invart pe langa tine, inseamna ca le-ai dat prea putina mancare; daca nu te asculta, inseamna ca le-ai dat prea mult. Arta consta in a realiza o medie fericita intre toate.
Starea de sanatate a porumbeilor este, asa cum am mentionat anterior, un factor major in realizarea performantelor. De aceea, curateniei in interiorul cotetelor, a hranitorilor si adapatorilor i se acorda o mare importanta si este efectuata cu rigurozitate, acestea fiind mereu dezinfectate, iar de doua ori pe an se face dezinfectie generala. Pentru prevenirea sau vindecarea diferitelor afectiuni specifice, Jos Thoné administreaza regulat produse anti-trichomonas, anti-coccidioza, vermicide, vaccinuri contra paramixovirozei si salmonelei, etc. Toate acestea sub atenta indrumare a medicului veterinar, care ii inspecteaza pasarile saptamanal, astfel ca Jos Thoné stie permanent care sunt pasarile ce trebuie imbarcate pentru concurs si care ii vor aduce in modul cel mai sigur satisfactie.
Jos Thoné este recunoscut ca fiind un perfectionist, nu lasa nimic la voia intamplarii si scoate maximum de randament de la fiecare dintre pasarile sale. “De la inceput, am vrut sa concurez cat mai eficient posibil. Este un concept la care ader si in ziua de azi. Am vrut porumbei de concurs care sa fie toti zburatori buni. Am vrut, de asemeni, sa ii testez pana la limita si sa pastrez numai ce este foarte bun. In opinia mea, sa fii dur cu pasarile tale nu constituie o problema atata timp cat le asiguri conditii adecvate. Deci, numai pasarile bune pot ramane. Adoptand acest criteriu al calitatii, am ajuns in stadiul in care pot reproduce zburatori de varf din oricare din cuplurile mele.”
La ora actuala, desi cei mai multi columbofili incearca sa se specializeze si sa-si concentreze activitatea la o anumita categorie, Jos Thoné nu agreeaza aceasta idee, considerand sportul columbofil ca o entitate, incepand cu concursurile de sprint si terminand cu cele la distantele foarte lungi, fie ca se desfasoara cu puii, yearlingii, masculii sau femelele.
Organizarea cotetelor si pregatirea porumbeilor pentru sezoanele de concurs sunt conforme cu principiul lui de a juca la toate categoriile.
De fapt, cotetele pentru zbor sunt impartite in patru sectiuni: A, B, C, si D. Fiecare dintre acestea contine 16 boxe de vaduvi. Sectiunea D este pentru acei vaduvi care participa la concursurile pe plan local pe distante de la 100-120 km pana la 300-400 km. La sfarsitul sezonului de zbor acestia pot fi trimisi chiar la unele curse clasice de 500 sau 600 km (Bourges, Argenton, La Souterraine).
Sectiunea C este destinata porumbeilor de demi-fond pentru curse ca Bourges, Vierzon, Limoges, iar sectiunea B este destinata porumbeilor de fond, deci pentru cursele de o zi: Brive, Cahors, Montauban, Narbonne. Pentru pregatirea acestora din urma, porumbeii sunt introdusi la curse cum ar fi Montargis (391 km) si Orleans (435 km). In sectiunea A sunt gazduiti porumbeii de mare fond, care participa la cursele de 2 zile: Pau, Marseille, Perpignan si Barcelona.
Yearlingii stau impreauna cu porumbeii maturi dar acestia vor fi supusi unui program mai relaxat, urmarindu-se cu multa atentie dezvoltarea si cariera lor.
Asa cum a fost mentionat anterior, femelele vaduve sunt gazduite intr-un cotet situat in spatele sectiunilor de vaduvi masculi, acestea fiind despartite de niste usi culisante. Acest sistem este foarte practic deoarece masculii si femelele pot fi pusi cu usurinta impreuna si apoi re-separati.
In privinta sistemului de motivare a porumbeilor, Jos este de parere ca cel mai bine este sa aplici motivatia adecvata pentru pasarile sanatoase, asa-numita stimulare morala, si sa nu incerci sa fortezi lucrurile . De aceea, atunci cand este cazul joaca la vaduvie, la alte pasari exploateaza tendintele lesbiene, iar cu alti porumbei joaca la natural. Dar toate acestea se fac numai pe baza unor indelungi observatii si dupa ore, zile, saptamani de urmarire a comportamentelor porumbeilor.
Imperecherea porumbeilor are loc intai la sfarsitul lunii noiembrie cand sunt imperecheate toate pasarile, yearlingii, maturii si pasarile de prasila. Spre deosebire de alti columbofili, Jos Thoné lasa chiar si yearlingii sa creasca pui pentru a-si putea da seama daca porumbeii respectivi pot constitui in viitor o pereche destinata reproducerii. Vremea de afara joaca un rol important in alegerea momentului propice separarii porumbeilor caci daca este prea frig afara masculii nu intra in excitatie si sunt greu de motivat; daca vremea este prea calduta atunci cuplurile trebuie separate mai devreme.
O noua imperechere are loc la inceputul lunii aprilie. Perechile sunt lasate sa depuna ouale, sa scoata pui si apoi sa-i creasca timp de zece zile. Jos Thoné nu este adeptul separarii cuplului la doua zile dupa scoaterea puilor ci profita de aceasta perioada de timp de zece zile pentru a-i antrena mai temeinic si astfel porumbeii nu apuca sa se ingrase.
Dupa ce porumbeii au intarcat, Jos Thoné aplica sistemul de intuneric. Astfel, geamurile cotetelor sunt acoperite cu draperii intunecate de la cinci seara pana la noua dimineata. Aceasta metoda a fost adoptata de la olandezi si s-a dovedit extrem de eficienta in inhibarea naparlirii.
Fiind un maestru al categoriei general, poti gandi ca Jos Thoné concureaza la toate categoriile cu acelasi tip de pasari. Dar nu este asa. Pe de-o parte Jos si-a ajustat o linie pentru sprint si demi-fond, iar pe de alta parte o linie pentru fond si mare fond.
Pentru distantele scurte si medii, “SUPERMAN” B82-5192253, un porumbel exceptional care castigase Locul I Porumbel-As national K.B.D.B. in 1986, reprezinta una din bazele liniei de demi-fond. La achizitionarea lui de la De Backer, Jos a mers insotit de bunul sau prieten, Dirk Leekens, caruia i-a soptit la ureche:” Nu plec de aici pana nu cumpar aceasta pasare”. Nu mai tinuse in mana o pasare cu asemenea constructie spectaculoasa a corpului si asa o musculatura fenomenala. O foarte mare parte a pasarilor lui pentru distante scurte si medii au in ele sangele lui “SUPERMAN”, ai carui stramosi se trag din porumbeii Janssen-Arendonk.
