Am fost ieri în vizită la un prieten pentru a fotografia niște porumbei. Ajuns în proximitatea locuinței sale, dar nefiind sigur că intrasem pe strada potrivită, am încercat localizarea punctului de convergența a traseelor porumbeilor lui, care zburdau pe cerul însorit. N-am dat greș!

”Porumbeii voiajori nu te înșeală niciodată” îi explicam cândva singurului vecin interesat de hobby-ul meu mai neobișnuit, ”ei se întorc tot timpul acasă după zborul zilnic de relaxare”. De fapt, noi știm că nu e totdeauna așa, dar nu-i putem suspecta pe porumbei de pierderea dorului de casă și nici nu le putem învinui pe cele care-i fac uneori să nu mai revină vreodată: răpitoarele!

Colegul la care am poposit ieri se întreba: ”mi-au dispărut deodată doi porumbei, pereche – se poate să-i fi luat uliul pe amândoi?”. Doi buni prieteni columbofili de la Vălenii de Munte, PH, îmi povesteau week-end-ul trecut că ei își vor elibera păsările pentru prima dată în 2012 cu aproximativ o săptămână înaintea primei etape.

E clar, nu vom putea schimba mersul lucrurilor. Favoriții noștri vor continua să fie răniți sau capturați, cât va mai fi lumea așa cum o știm. Putem căuta să aflăm Cum ne apărăm porumbeii de păsările răpitoare? (articol bine scris!)

Sau putem să ne alăturăm celor care luptă pentru ”reglementarea” legilor care-i protejează excesiv, zic ei, pe atacatorii înaripați. De curând, pe pipa.be, columbofili britanici și-au promovat campania de ”Salvare a porumbeilor noștri de concurs” (engleză)

Subiectul a fost și va mai fi dezbătut, aici și aiurea, fără a se ajuge la vreo spectaculoasă rezoluție – asta e sigur! Până una alta, abia aștept să-mi las din nou masculii pe-afară, mai dup-amiază și să le urmăresc extaziat tumbele năstrușnice. Am și o speranță secretă…să vină uliul!

Care îndrăgește porumbeii și le respectă pe stăpânele aerului, păsărelele răpitoare,
al dumneavoastră,
Corneliu