Astazi i-am facut o vizita colegului meu Vlasin Gavrila, celui caruia i-a ars crescatoria. Cusca nu mai era acolo, in locul ei tronand o gramada de lemne arse.

”Cu ajutorul lui Dumnezeu si al oamenilor de bine voi reusi sa ridic o alta, astazi sunt cinci zile de cand nu am mai iesit in curte. Nu pot, ma doare sufletul cand nu mai vad nimic, iti dai seama, erau ca si copii mei”, spuse Gabi.

Ceea ce m-a facut sa va relatez acestea a fost un sirag de inele arse, atarnate pe o sarma pe care le-am zarit la plecare. M-a vazut ca le-am observat, le-a luat in mana si a rostit: ”iti poti imagina prin ce au trecut saracii porumbei, ma tot gandesc la amaratii aia de au ars in explozia de la Sighetul Marmatiei, cu 70% arsuri pe suprafata corpului. Da macar aia au supravietuit”. Plec, pe drumul spre casa ma trezesc vorbind singur. Doamne, cu atatea necazuri si mai are putere sa se gandeasca si la altii, oare eu as putea?

no images were found

Delabistrita

…spor la zbor !!!