De multă vreme mă gândeam să scriu un astfel de articol. Nu pentru că eu aș avea neapărat dreptul să fac asta cât pentru că uităm prea ușor noțiunile de mai sus.
Azi avem la nivel național un Program de clasamente foarte bun care pe lângă clasamente, centralizări și campionate, mai este și o oglindă în care ne putem uita foarte ușor. Adică cu câteva click-uri aflam cîți porumbei, câți crescători au participat la următoarea categorie, la următoarele etape etc.
Astfel am aflat că aproape 400.000 de porumbei și 7.126 de columbofili și-au încercat forțele în cel mai tare campionat columbofil din România în 2011, cel al FCPR de departe numarul 1 între celelalte entități columbofile.
Astfel azi aflăm foarte ușor ,,unde suntem,,!
De câtăva vreme încoace majoritatea colegilor mei din Consiliul Director al FCPR, au înțeles că este important să știm și de unde venim, dovadă o primă încercare reușită de expunere a câtorva documente istorice la Expoziția Națională Craiova. Sunt sigur că vor urma și altele chiar mai profunde.
Rămâne o întrebare la care nimeni nu poate da răspuns – unde mergem? Asta nu înseamnă însă că nu putem ieși din tiparele românești pure unde întâmplarea și hazardul sunt mai dese decât planurile și ideile.
CNS al FCPR, împreună cu actualul comitet, dar și cu cel din perioada 2006 – 2010, a încercat să de-a o direcție columbofiliei, direcție care se pare că este bună privind cifrele de mai sus. Vorbesc despre această perioadă pentru că am fost și eu acolo, nu pentru că până atunci nu s-au făcut lucruri bune.
Începând cu acest an RNS-ul a suferit modificări esențiale până în prezent, unele mai bune altele mai puțin bune, însă atenție, toate cu girul majorității. Modificările ajunse în acest moment la finalul unei perioade de întâlniri și ședințe intense din ultimii doi ani, perioadă în care au fost nu mai puțin de 3 întâlniri cu tehncii de județ, în care au fost dezbătute și întoarse pe toate fețele multe dintre problemele organizării concursurilor. Pe lângă aceste întâlniri oficiale, au existat discuții cu sutele cu lideri ai județelor de foarte multe ori.
Iată că astfel avem în fața noastră un RNS, care ne spune cum va arăta campionatul viitorului în România. Astfel în opinia mea orice crescător valoros poate să-și pună în valoare porumbeii. Mai mult crescătorii valoroși vor ieși și mai puternic în evidență în grupările puternice.
Bineînțeles că nu toate modificările sunt pe placul tuturor. Am să mă opresc la una care a excitat la maxim o anumită parte a țării, și pe ici pe colo și pe unii crescători aflați în prima linie de zbor – Lansarea întârziată la maraton! Decizia acestui tip de lansare s-a făcut la vot, iar lansările întârziate au fost votate de peste 75% dintre cei prezenți. Oponeți înverșunați Vrancea și Suceava, uneori mult peste limitele bunului simț. (unii) Este greu să venim cu argument care să contrazică democrația, însă era de așteptat ca crescătorii primelor linii, obișnuiți să-și sune seara colegii aflați mai în spate anunțându-le sosirile propriilor porumbei și semănând puțină invidie printre cei cărora noaptea le bloca porumbeii pe drum.
În același timp un val de bucurie s-a revărsat din partea ,,oropsiților,, a celor care angajau mai mereu cu șansa a doua, demoralizați încă de la începerea jocului.
Totuși un venerabil profesor, căruia îi apreciez de altfel talentul scriitoricesc, a început o serie de articole menite să înduioșeze marea masă a columbofililor despre distrugerea unui… simbol. Simbol care ar aparține unui singur colț din România și nu creatorilor săi, venerabilii belgieni!
Am citit și eu despre munca unor oameni dintr-o anumită parte a țării care timp de 30 de ani au muncit și creat un porumbel capabil să stea în aer peste 14 – 15 ore și chiar 16 ore cînd era cazul. Nu știu ce au făcut alte zone în perioada asta, dar parcă au mai muncit și alții la așa ceva dacă e să urmărim etapele jucate.
Întotdeauna mi-au plăcut scrierile d-lui doctor, și-mi plac și acuma. Însă funcția în care am fost investit nu î-mi dă voie la sentimentalism. Datoria CNS este să găsească echilibrul pentru cât mai mulți crescători, chiar de ar trebuii să ia de la cei mulți și să de-a la cei puțini. Toată lumea merită șanse cât mai egale!
Totuși m-a pus pe gânduri ,,munca de 30 de ani,, a unor oameni și am încercat să mă documentez în ce a constat această muncă.
Astfel am gasit în cartea dlui Laurențiu Fulga, etapele zonale organizate în anul 2000 pe fiecare zonă a țării sub raport al numărului de porumbei.
Plecând de la premiza că pentru a crea un porumbel care să zboare 15 ore avem nevoie de distanțe care să fie parcurse în 15 ore. Adică la o viteză medie de 70 km pe oră, de distanțe de minim 1050 km, sau dacă vorbim de viteze mai mici de 1000 m/min, atunci am avea nevoie de 900 km. Și asta câteva etape pe an, timp de … 30 de ani. Parcă așa am citit?
În anii 2000 cursele de fond și unele de maraton se jucau după sistemul următor: 2 etape de peste 500 km + 3 etape zonele pe zone desemnate. De aici ieșeau campionii la fond sau la fond maraton.
Luând anul 2000 iată ce am găsit: Zona Suceava, Botosani, Neamț, Iași – participă la prima etapă zonală ( a treia din planul de zbor) avand distanța minimă de 750 km iar maxima undeva la 850 km. A doua etapă are minma 700 km iar maxim 850 km. A treia etapă nu sa mai organizat???
Așadar pentru primii aproximativ 10 ore de zbor!!! Și asta acum 11 ani nu acum 30 de ani. Și atunci mă întreb care o fi selecția care urmează a fi distrusă.
Am căutat și mai recent iar în anul 2008, Suceava organizeaza împreună cu Botoșani 4 etape de fond-maraton cu se numea atunci.
Prima etapa – Suwalki distanțe pentru Suceava 730 – 780 km, echivalent a 10 – 11 ore de zbor.
Etapa a doua – Biskupiet, distanțe pentru Suceava începând cu 810 km, echivalent a 11 – 12 ore de zbor dar parcursă de porumbei în … 9 ore!!!
Etapa a treia – Elblag, distanțe pentru Suceava de la 840 km, echivalent a 11 – 12 ore de zbor, parcursă de primii porumbei în fix …10 ore!!!
Etapa a treia – Braniewo, distanțe pentru Suceava de la 860 km, echivalent a 11 – 12 ore de zbor, parcursă de primii porumbei în mai puțin de 12 ore de zbor!!!
În anul 2009, din nou avem Suwalki cu puțin peste 700 km, iar a doua etapă Paslek cu distanțe începând cu 830 și cu 11 ore de zbor efectiv.
Și m-am întrebat din nou, unde sunt cele 15 ore de zbor???
Iată și ce sa întâmplat la o etapă cu lansare întârziată:
Urmează în sfârșit o etapă unde Suceava joacă la peste 900 km, adică Gdansk, cea cu lansare întârziatăla Clubul Maraton, unde participă crescători de la Suceava până la Galați și unde surpriză în primii 10 gasim porumbei din Botoșani, Suceava, Bacau, Neamț, Iași și …Galați, dovedind o echitate extraordinară în ciuda faptului că diferențele între crescători au fost de aproximativ 300 km. Priviți clasamentul – primii 7 porumbei aparțin unor titani ai columbofiliei actuale, multipli Campioni Naționali, așadar valoare pură.
A doua etapă cu lansare întârziată, Elblag, arată din nou echilibrul unui clasament și este parcursă de primii porumbei în 12 ore de zbor efectiv și cu sosire a doua zi.
Mai voi compara două etape cu lansări întârziate: Berlin Național și Magdeburg II. Analizând clasamentul doar prin prisma porumbeilor din primele două zone de 100 km, adică distanțe aproximative dintr-o zonă de maraton, constat că primul porumbel aparține zonei 1 iar al doilea zonei 2.Locul 2 avand cu 130 km mai mult decat primul concurent. Mai mult în primii 10 avem 3 porumbei aparținând zonei 2.
Magdeburg II al Provinciei de vest, a fost lansat vinerea la ora 15.00 datorită prognozei meteo complet nefavorabilă a următoarelor 4 – 5 zile. Primii crescători aveau în jur de 910 km iar locul 1 ajunge la 1040 km, iar pe locul 13 e un porumbel care parcurge 1080 km, adică cu aproape 170 km mai mult ca primii. Iar în primii 13 sunt 6 porumbei cu distanțe de peste 1000 km!!! Din nou echitate. Și încă ceva. În acel week-end s-au mai lansat încă 3 etape de maraton – toate cu lansare dimineața și toate catastrofale. Timpul de zbor pentru Magdeburg – cam 11 ore pentru 1040 km!!!
Iată așadar că etapele cu 15 ore de zor lipsesc cu desăvârșire, în selecția celor 30 de ani, însă ,,oglinda,, de arată că lansând întârziat șansele se echilibrează, și out-siderii vor pregătii porumbeii mult mai încrezători în șansele lor.
În treacăt amintesc pericolele înoptării afară,care există dar de data asta porumbeii vor fi expuși cui toții nu numai unii.
Așadar nu moare nici selecția nici simbolul. O lansare la oarele 10 asigura 12 ore de zbor, suficiente ca porumbeii să-și exprime calitățile iar ,,demifondiștii,, să se fi oprit de mult, aceștia fiind capabili de viteze explozive pe durata a 5 – 6 ore de zbor, cu indulgență 7!!!
Cât privește re-gruparea zonelor, cu scopul creerii unei zone mai scurte Suceava și Botoșani, nu vad de ce ar fi refuzată competiția cu porumbeii județelor Neamț, Bacau și Iași, mai ales că aceștia au oricum un handicap în plus generat de zecile de kilometri în plus. Dacă nu cumva se tânjește după vremurile când se putea organiza 4 Gdansk-uri întrun an, lucru azi destul de greu pentru porumbeii moderni de azi și pentru sistemele de supraveghere GPS.
Iar anunțata apocalipsă a porumbeilor de maraton, catastrofele următoare, imposibilitatea orientării la orele 10.00, nu este decât mascarea ipotenței asociațiilor de a se dota într-un fel sau altul cu mașini de transport de ultimă generație. Pentru că daca avem porumbei, instalații, produse și metode de pregătire de ultimă generație, la capitolul transport în multe locuri stăm ca în anii 70.
Cred că această categorie regină numită maraton, se joacă cu adevarat în România doar în ultimii ani. Separarea ei de fond era imperios necesară pentru că vorbim de porumbei cu calități diferite, iar în acel moment sa văzut unde există pasiune pentru maraton și unde nu, drept dovadă că unele zone au capotat. La fel și creșterea distanței pentru norma la fond va face necesare diferențiere față de porumbeii de demifond.
Revenind la statistici și la vremurile de azi mai fac o scurtă comparație:
Anul 2000 etapa a treia de concurs – în toată România s-au angajat 13.000 de porumbei.
Anul 2011 etapa a treia fond 31.874 de porumbei + maraton 21.219 porumbei = 53.093 porumbei.
Așadar la vremuri noi, oameni noi, chiar dintre cei care învățau să umble cândva. Ăsta este cursul firesc al vieții. Iar pe noi dacă bunul Dumnezeu va îngăduii ne vor scoate alții la pensie!
Tocmai pentru că am ajuns la un nivel atât de ridicat, pentru că dejă după jumătatea sezonului angajam la etape peste 500 km peste 50.000 de porumbei, era necesar ca noul RNS să stabilească clar drumul următorilor ani. Atât sub raportul unui singur plan de concursuri pe județ contestat de unii, cât și sub alte raporturi.
Sunt sigur că efectele se vor vedea peste ani, și cei care vor dori vor putea să le observe ușor.
Înainte de competiție propriu zisă, columbofiia trebuie să fie un hobby, un mod de relaxare între prieteni, și un moment de admirație pentru creația Divină numită porumbel.
Sunt sigur că suntem pe drumul cel bun. Cei buni vor deveni mai buni, cei slabi se vor întării, iar comeptiția va fi mai acerbă ca oricând. Important e să păstrăm echilibrul și armele corecte!
Marius Tunduc
Președinte CNS al FCPR
