Consider necesar să răspund cu celeritate mult disputatei teme a lansărilor timpurii sau întârziate. Consideram capitolul respectiv limpezit și epuizat.
Dl administrator răscolește din nou tema respectivă probabil dorind să inflameze site-ul, întrebuințând în textul articolului termeni și fraze pretentioase. Sincer îmi plac.
Chiar mă încântă expresia ”convergența absolută a unor columbofili dintr-o anumită parte a țării care mă nelămurește”. Sincer, dacă se folosea termenul de divergență, probabil nelămurirea era sine qua non justificată, ea ar fi indus oarecare ambiguitate a deciziei membrilor columbofili.
Expresia folosită, ”convergenta absolută” reprezintă o confirmare peremptorie pentru marea masă a columbofililor ce doresc lansări timpurii la primele ore ale dimineții.
Fraza ”un jucător cu adevărat valoros nu va acuza niciodată schimbarea regulilor”. Pentru mine personal afirmația este discutabilă. În situația în care regulile pe care le impun anumiți oamenii neexperimentați ele cu certitudine afectand sănătatea porumbeilor și așteptările columbofililor oare mai trebuiesc acceptate? Facem ”artă pentru artă”? Ne lăsăm învăluiți de agnosticism și somnul rațiunii, dle administrator. Daca cineva te îndeamnă să te arunci cu capul în jos într-o fântână, pentru o anumită idee, o faci?
Maratonul, dupa umila mea părere și o susțin chiar de voi fi intrebat la nesfârșit, reprezintă calitățile morfologice, volitive, ale unor porumbei clădiți pentru a efectua zborul de la răsăritul soarelui și până la instalarea întunericului. Constat, nu fără surprindere, că axioma, adevărul care nu mai necesită nici o demonstrație o transformați într-o ipoteză! Pe bună dreptate scrieți, columbofilii cu bună experiență manifestă nehotărâre în privința lansărilor timpurii sau întârziate. Personal, mă încadrez cu toata credința în categoria celor din ”convergența absolută”, militând pentru lansările la prima oră, adică în momentul răsăritului astrului ceresc, cel care ne binecuvântează viața și asigură nestematei sufletului nostru, porumbelul călător, posibilitatea să acopere distanța de peste 900 km în cursul unei singure zile.
Desigur, pentru promotorii lansării întârziate este mai lesne să se lamenteze și să ”nu-și fixeze ceasul” după ora de sosire a celor mai valoroși porumbei.
Vă dați seama cu câtă înfrigurare sunt asteptați porumbeii, după ce sufletul și gândul pe tot timpul zilei este monopolizat de speranța sosirii păsărilor aflate în concurs? Ce descărcare nervoasă o trăiesc fericiții beneficiari ai fluturărilor înaripaților în popasul serii și nu o dată în negura nopții. Oare nu ați trăit momentele de extaz când sosirea porumbelului v-a umezit cu lacrimi privirile? Eu imi amintesc de venirea unui porumbel de la un concurs de la Sopron – Ungaria, se întâmpla cu mulți, mulți ani în urmă.
Emoția și bucuria planării vedetei mele fluturandu-și ritmic aripioarele, sosind de undeva dinspre dantela Carpaților Orientali, a fost de neuitat. Parcă facusem duș, așa de mult am transpirat. La orele trei dimineța părul de la ceafă încă nu se uscase. Dacă ar fi sosit a doua zi cu siguranță sentimentul așteptării nu mai avea aceeași încărcătură emoțională. Oare trebuie să lăsăm soarta celor pe care îi îndrăgim, pentru care muncim și ne sacrificăm la discreția ”liberului arbitru”. Am cunoscut la rândul meu răbdarea și exuberanța tinereții, am plătit tribut substanțial, de aceea îmi permit să vă sugerez un adevăr axiomatic: necesitatea lansării timpurii pentru a acorda șansa porumbelului de maraton și nu jocului întâmplării.
Cunoașteți anecdota cu câinii care se împerecheau într-un parc și comentariile nepoțeilor față de ”inocența bunicii”. Acceptați sfatul unui septuagenar care a organizat lansări columbofile timp de 25 de ani, iar maratonul a constituit diapazonul practicii sale. Credeți-mă, cu cea mai mare plăcere v-aș aștepta… să ajungeți si dvs un septuagenar înobilat de experiențele zborurilor de la maraton, ca să stăm devorbă ca ”doi bunici”. Întrucât geneza vieții are un singur sens, fenomenul reversibil este desigur imposibil. Vă asigur că nu sunt fanul și nici orbit de locul I, pe mine mă pasionează și fericește revenirea la volieră a porumbelului. Nu privesc în ograda vecinului și nu sunt adeptul să ”moară capra vecinului”. Tot ceea ce vă împărtășesc este un adevăr. În metafizică, adevăr înseamnă Dumnezeu. Aristotel, cea mai prodigioasă gândire din antichitate afirma ”adevăr înseamnă concordanța dintre gândire și realitate”.
Eroarea, în accepțiunea genialului gânditor și nu doresc să extrapolez, este atunci când în gândire se leagă ceea ce în realitate este despărțit sau se separă ceea ce în realitate este unit. Sunt convins că mi-ați înțeles scurta asertiune filosofică.
Am observat că sunteți admirator al geniului eminescian, vă reproduc din memorie un vers care mi-a marcat pașii vietii:
”de-i goni fie norocul, fie idealurile,
tu urmează la tot pasul, vânturile, valurile”
Dacă pe alocuri în scrisul meu am fost mai personal, rog să fiu tratat cu îngăduință.
Preotul nonagenar Iustin Parvu de la Biserica Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, Neamț, într-o alocuțiune ecleseastică reproducea un text din Biblie ”cu cât te nevoiești mai mult pentru celălalt, cu atât ești mai tânăr”.
Mulțumesc.
dr. Mircea Bilius,
Medic primar veterinar
Diplomat în psihopedagogie specială,
Președinte onorific Asociația Columbofilă Suceava.