dr. Mircea Bilius, medic primar veterinar,

diplomat în psihopedagogie specială

O întrebare pe care și-o pun generații și generații de columbofili, cercetători ornitologi, zoologi sau simpli crescători. Columbofili cred în viitorul unei mai rafinate tehnologii, obținerea unor exemplare super dotate, posibilități superioare în angajarea porumbeilor la concurs, cercetătorii gândesc la noi orizonturi științifice, chiar dacă experimentele uneori sunt foarte dure, cu implanturi, cipuri magnetice în cutia craniană a porumbelului, zoologii fundamentează ipotezele privitoare la zborul porumbeilor ca fiind o componentă derivată din procesul de migrație toamnă – primăvară, simpli crescători îl cataloghează drept act al Creației.

Recent am lecturat pe site-ul Romanian Racing Pigeons, un articol scris de Ad. Schaerlaeckens, intitulat ”Din experiență ”în care afirma”vă rog să mă credeți că nu știu prea multe despre porumbei”. Dl Costea Alexa, la rubrica comentarii, întreabă:” oare cat știm?”.

Tema respectivă doresc s-o abordez și eu, dar din altă perspectivă.

După o experiență acumulată, pot spune, pe parcursul unei vieți, afirm: porumbelul reprezintă un mister, iar cunoașterea lui este o adevărată speranță a imposibilului. Vom putea să cunoaștem acest complex biomecanism? Trebuie să vă răspund cu o întrebare, vom putea să știm ce gândește un om cu care stăm de vorba? Sau pur și simplu unul pe lângă care trecem?

M-am deplasat cu porumbeii călători pe munți, dealuri, văi, pe țărmul mării, cu mașina sau trenul, pe vreme senină, ploioasă sau ceață și trebuie să afirm că realitatea este una singură. Nu vom reuși să cunoaștem reacțiile sale pe timpul zborului, manifestarea lui în contact cu diferiți stimuli externi – particularitățile reliefului: munți, dealuri, șes, râuri, construcții, șosele, etc., fenomene meteorologice, oscilații de câmp magnetic, etc.

Nu sunt sceptic, dar nici un visător incurabil în fata singurului adevăr axiomatic, porumbelul nu poate fi cunoscut. Mă întrebați probabil de ce? Pentru un simplu motiv: el ” gândește”. Nu vă aprindeți, reușita înaripaților se datorește scoarței cerebrale care ajunge la un grad ridicat de complexitate. Calitate verificată și demonstrată în cadrul experiențelor de laborator. Porumbelul are două conduite adaptative, una ” instinctivă” moștenită în evoluția să milenară și o conduită căreia îi este specifica ”învățarea” pe parcursul vieții sale individuale. Da, porumbelul are capacitate de a învăța din experiențele sale pe timpul zborurilor, în concursuri, antrenamente, etc. Cred că în periplul său aerian ne este chiar superior, iar deciziile pe care le ia sunt mai bune decât cele pe care le-am lua noi dacă ne-am afla în situația lui. Ne este superior și prin particularitățile ” native” cum sunt: analizatorul optic, la o 100 m înălțime câmpul său vizual se mărește până la 20 km, există și scrieri care acordă credibilitate simțului olfactiv, rafinamentul simțului magnetic puternic influențat și perturbat de oscilațiile câmpului magnetic ce survin în timpul cutremurelor. El are sensibilitatea anticipării mișcărilor seismice. În 27 mai 1990 am avut nefericirea să asist la drama unor porumbei lansați într-un concurs columbofil de la Suceava, cu trei zile înaintea declanșării unei puternic seism cu epicentru în Vrancea. Am descris întregul proces din dramele acelei lansări într-un articol în revista noastră columbofila publicat dacă nu mă înșel prin anul 1990. Dar să continuu cu înscrierea particularităților native, intuiția spațiului, intuiția timpului, de asemenea formația reticulată, o rețea de fibre nervoase răspândita în structurile cerebrale care asigura tonusul vigil al organismului, integritatea analizatorului acustico-vestibular și desigur, cheia de boltă, analiza relativă a proceselor psihice în contact cu marea diversitate a stimulilor externi, acea ”gândire intuitiv-concretă” rezultată din contactul cu particularitățile traseului de zbor. Desigur, las loc și elementelor necunoscute. Toate componentele prezentate reprezintă adevărate paradigme ale ” comportamentului inteligent”.

Sunt convins ca unii dintre contestatarii mei cu școlire tehnică, vor exclama, ”iar ne agasează doctorul cu intuiția”. Doresc să le răspund, eu am îndrăznit să scriu despre procesul miracol, ezoteric, al intuiției prima dată după ce timp de 20 ani am efectuat cu porumbeii diferite observații. Vă rog să fiți totuși de acord cu mine că indiferent în ce direcție ne zburăm porumbeii, ei vor găsi, unii mai devreme, alții mai târziu, locul volierei și al cuibarului. Vă ofer un exemplu, dar să nu fiu înțeles greșit, schimbarea sensului de zbor a reprezentat un caz fortuit de epizootia ”gripa aviară”. Păstrarea acelorași culoare de zbor în mod indubitabil conduce la rezultate sportive superioare, bineînțeles dacă condițiile atmosferice sunt aproximativ aceleași, nu intervin catastrofe și organizarea concursului este bună.

În toamna anului 2005, sucevenii zburau puii din Nord în Ucraina, pe direcția Belarusului. După 15 septembrie s-a declanșat furia Ministerului Agriculturii care au declarat măsuri severe pentru prevenirea extinderii ”gripei aviare”. Îmi amintesc, aveam aproape 2000 de pui introduși, când am primit informația telefonică din Vama Siret că nu mai poate permite ieșirea mașinii. Împreuna cu membrii columbofili ne-am hotărât să efectuăm acest ultim concurs de la Brăila. Schimbarea direcției de zbor, cum era și normal, a condus la rezultate mai slabe.

În anul competițional 2006, restricțiile zborurilor externe se mențineau, aceeași pui deveniți intre timp Yearlingi au făcut performanță, fiind zburați pe culoare din Vest, Oradea – Timișoara. Un alt exemplu, porumbelul meu 385.304-03, în perioada restricțiilor ”gripei aviare” nu l-am zburat din Vest, el demonstrând anterior bune aptitudini la concursurile din Nord, de regula localități ucrainene. În concursul organizat de columbofilii ucraineni, zborul de la Moscova, participând 751 porumbei ale membrilor UCP, s-a clasat pe locul II. După aceea a participat în concursurile noastre, ale FCPR, Gdansk I și Gdansk II, clasat pe locul III și locul V. Vă rog să rețineți, porumbelul mi-a demonstrat că memoria reprezintă victoria experienței acumulate în trecut.

Pentru definirea intuiției, m-am aplecat mult pe filosofia lui Bergson, unul din marii intuiționiști și pe referirile tot la acest proces a scrierilor lui Schopenhauer. Mi-am permis, după ani și ani, o definiție care practic reprezintă o combinație ce rezultă din gândirea celor doi filozofi și pe care încerc s-o formulez cat mai inteligibil.

Intuiția este un proces de cunoaștere bazat pe o altă metodă decât cea a mintii logice, opusă și superioară rațiunii. La prietenii noștri, porumbeii, reprezintă un proces de deducere nemijlocită a sensului de zbor. Dar atenție, nu singularizați acest proces, pentru ca el se combină cu celelalte componente pe care le-am prezentat ca paradigmele comportamentului inteligent. Porumbelul nu poate fi simplificat la o formulă sau un coeficient de inteligență calculat matematic, este o entitate neurodinamică vie cu reacții proprii extrem de variate și complexe în fata realităților întâlnite în mediul înconjurător.

Scriind despre ”comportamentul inteligent” nu fac nici o analogie cu inteligența umană, căreia îi este specifică limbajul articulat, capacitatea de generaliza și abstractiza. Legăturile temporare care se formează pe timpul zborurilor, în creierul porumbelului, deși este numai de câteva centigrame, constituie adevăratele necunoscute, ”intersecțiile” ce limitează posibilitățile noastre de cunoaștere.

Nu doresc să fiu acuzat de agnosticism. Cuvânt ce provine din limba greacă ”a” înseamnă ”nu” și ”gnosis” înseamnă ”cunoaștere”. Cred în gândirea umană ca fiind inestimabilă, singura capabilă să găsească un echilibru, o identitate cu existența noastră. Nu mă declar adeptul fatalității, chiar dacă mulți ridică problema ei, pentru mine izvorul vieții noastre pe Planeta se datorește unei trăsături subtil armonizate ale Universului, al unui permanent echilibru. Unul din titanii gândirii, filozoful Kant, preocupat de tainele originii Universului a fost criticat și considerat agnostic pentru că a scris: ”Cunosc realitatea că realitatea nu poate fi cunoscută”. Prin realitate, el se referea la Dumnezeu. Astăzi, știința față de perioada trăită de marele gânditor, a făcut pași uriași, Universul observabil numără cca 3 bilioane de galaxii, într-o galaxie există aproximativ 100 de miliarde de stele. Toate galaxiile din Univers se găsesc intr-un echilibru extrem de rafinat. Are dreptate afirmația ilustrului filozof, cu toate că ne adâncim și evoluăm în procesul de cunoaștere.

Vă rog să nu reduceți comportamentul inteligent al porumbeilor numai la ecuația viteza este egală cu spațiu supra timp. Știu ca sportul columbofil reprezintă ”uvertura” preocupărilor noaste vis-a-vis de porumbelul călător. Felicitări tuturor învingătorilor, dar complexitatea comportamentului inteligent solicita analiză, cuprindere și înțelegerea procesului respectiv. Vă propun să găsiți timp, așezați-vă pe un scaun și încercați să urmăriți diferite elemente din colectivitatea porumbeilor, cum ar fi: agresivitatea, pasiunea față de sexul opus, comportamentul la hrănitor, vasul cu apă, tăvița cu hrană minerală, vasul pentru îmbăiere, atitudinea și protecția cuibarului, relațiile cu alți porumbei, hrănirea porumbeilor, etc. Personal urmăresc comportamentul unui grup format din mai multe rase, ținute intr-o volieră separată, închisă. Partenerilor din grup le pun nume, iar de cate ori am timp, notez comportamentul și isprăvile lor într-un registru. Vă declar că pentru mine, momentele respective constituie cel mai bun exercițiu de psihoterapie.

Manifestările imprevizibile mă determina să declar, cunosc porumbelul și mă minunez de măreția, de complexitatea lui, dar afirm că nu-l vom putea cunoaște pe deplin niciodată. Acesta este laitmotivul pentru care a fost, este și va fi totdeauna îndrăgit.