Colindele sunt cântece vechi, care inițial aveau o funcție rituală și anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. Un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne.

Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină. Colindele se cântă în preajma Craciunului și a Anului Nou. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor regiuni și graiuri.

Ca parte integrantă a folclorului religios, colindele prezintă o valoare neprețuită prin originea și mai ales prin vechimea lor. Ele reprezintă cântecul nostru strămoșesc și una din cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios Românesc. Oricare ar fi părerea specialiștilor în această privință, un lucru este sigur și anume ca ele sunt foarte vechi, formându-se odată cu poporul Român și cu răspândirea creștinismului pe meleagurile noastre.

”Odată cu formarea poporului Român, la gurile Dunării propovăduia învățăturile lui Iisus un bătrân pe nume Andrei. Acesta obișnuia să cânte seara din învățăturile sale”.

Prezența în colindele și plugușoarele noastre a numelui lui “Bădica Traian”, ne amintește de timpul formării poporului Român și de strămoșii neamului nostru. După părerea unora, cele mai vechi colinde ar fi acelea care au refrenul “Lerui Doamne” sau “Alilerui Doamne”, care ar fi forma arhaică, pe cât se pare, a cuvântului bisericesc “Aliluia”.

Colindele, “aceste minunate creații populare”, s-au păstrat din generație în generație și au răsunat în fiecare an, fără întrerupere, în casele creștinilor, în noaptea sfântă a Nașterii Domnului.

Delabistrita
…spor la zbor !!!

Una dintre cele mai vechi colinde românești: