Alaltăieri am îmbarcat pentru primul fond. Îmi luasem liber de la serviciu și eram pregătit pentru o zi relaxantă. După un drum lung și plin cu gropi, am ajuns la centrul de îmbarcare. Toată lumea muncea, așa că-ntr-o oră și jumătate cei 600 și ceva de porumbei erau deja-n mașină. Păreau ceva mai fericiți ca dățile trecute… erau și mai puțini în fiecare ladă.

Apoi, ideea organizatorilor, o oră de fotbal. Ne-am ciondănit și am pierdut (echipa clubului). Iar câștigaseră ”ceilalți”. Am încercat din nou să ne relaxăm, servind toți împreună vreo 12 ”pizza mari”. Între timp, discuții. Contradictorii, parțial constructive. Unii voiau taxe mai mari, alții mai mici. Și alte cele, de-același gen… Vorbeam chiar și de fotbal, mai la urmă. Fără niște concluzii clare, am pornit iar pe drumul plin cu gropi, spre casă. La ora 3, noaptea, adormeam, gândind: cam asta-i columbofilia… pentru mine.

Ieri, unul voia să renunțe la porumbei. Mă cheamă hotărât să preiau toți puii lui, vreo 30 la număr. Merg la el spre seară. Discutăm vrute și nevrute, dar tot columbofile, de-ale noastre… Într-un final, îl sunăm pe-un altul, să-l anunțăm că se amână lansarea de mâine dimineață. Cu telefonul ”pe speaker”, ne răspândim necivilizați hohotele de râs, târziu, pe uliță. Plec spre casă cu (doar) doi pui cadou. Excelent, nu ? Sunt mai convins ca niciodată că asta ar trebui să fie columbofilia… pentru noi.

Azi, dis-de-dimineață, sună telefoanele. ”De ce nu-i lansează?”, ”Se știa că-i vreme rea!”, ”Își bat joc de noi !!”. Nu prididesc să tot răspund. Citesc apoi de Bourges, la belgieni. Concurs cu 45.000 de porumbei, vreme bună, organizare de excepție. Astăzi se pare că golumbăritul e… pentru alții.

Cu atât mai mult cu cât diseară vizionez finala Champions League, alături de prieteni care-și râd de mine și porumbeii mei.

Mâine ? Mâine spre seară poate-om aștepta porumbei. Sau poate nu… doar poimâine.

Și cu toate astea, ori suntem columbofili, ori nu mai suntem ! ☺

Corneliu,
columbofil ”cam nu știu cât” %.