Am publicat deunăzi articolul preluat de maestrul Schaerlaeckens de la Darius Iușan, tradus de mine din engleză, de pe situl marelui columbofil olandez. Nu a fost cea mai bună mișcare, a fost ceva de genul… traducere din română în română (via engleză)
Darius însă, mi-a sărit repede în ajutor. Aveți mai jos varianta originală, așa cum a fost ea concepută de scriitorul nostru columbofil deja consacrat, pot spune, nu-i așa? Mi-a mai trimis Darius și unele fotografii pe care oricine ar visa să le poată avea: el și Ad. Le vedeți mai jos.
“””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””
Poate atunci nu am constientizat, dar acum imi dau seama ca a fost cea mai inteligenta miscare pe care am putut-o face; este vorba de o vizita pe care am facut-o intr-o zi frumoasa de toamna, zi care avea sa ma faca fericit. Norocul mi-a suras si iata-ma in curtea unui faimos crescator de porumbei voiajori dintr-o localitate a carui nume, usor se aseamana cu numele localitatii unde locuiesc eu, Baarle Nassau: Bistrita Nasaud, frumos, nu?!
Ne-a intampinat zambind un om trecut de prima tinerete, zambetul sau tradandu-i sentimentele. In mana tinea un porumbel, iar pe cap avea o basca. Citisem intr-o carte despre un faimos crescator de porumbei care mereu purta pe cap o basca, de la care si-a primit si porecla. Am avut un flash! O fi oare un semn de identificare al crescatorilor priceputi…
Ne-a privit prietenos si dupa cateva cuvinte de bun venit ne-a invitat in curte. Am pasit cu dreptul! Un gazon frumos cu iarba verde, in mijlocul caruia veghea un copacel. Gazonul marginea perfect o cocheta cusca de porumbei, apoi un foisor si multa, multa verdeata. Ne-am asezat in foisor si am fost serviti de catre atenta doamna, sotia columbofilului, cu fursecuri si suc. Tot in acea carte citisem despre fratii Janssen si oamenii care ii vizitau, unii ajungeau la sticluta cu bere de la a doua vizita. Noi am ajuns la fursecuri din prima!
Dupa povesti cu si despre porumbei, dupa ce am vizitat crescatoria, am primit un catalog si niste sfaturi… Colegul meu cumparase cativa porumbei, asa ca… ne astepta un drum lung spre casa.
Ajuns acasa am inceput sa realizez ce mi se intamplase, eram un om fericit! Mi-am stresat sora, sora mea fiind profesoara de engleza, sa-mi traduca tot ce am gasit scris de acel om. Mi-am schimbat mentalitatea despre sportul cu porumbeii calatori. Am citit printre articolele sale ca acest scriitor si-ar gasi folositoare opera si daca numai un singur crescator de porumbei ar avea ceva de invatat din cele scrise.
Inainte credeam in multi porumbei si multe sanse, acum cred in putini si buni!
Inainte nu dadeam importanta sanatatii, acum cred intr-o sanatate de fier!
Inainte nu dadeam importanta adapostului, acum stiu ca acesta trebuie sa fie uscat si fara curenti de aer!
Inainte nu credeam in tineret, acum cred pentru ca stiu ca de el depinde viitorul!
Inainte credeam in pedigree, acum cred in rezultate!
Inainte credeam numai in sticlute magice, acum cred ca insusi magia o fac porumbeii!
Inainte credeam in atat de multe tampenii, acum cred doar in ceea ce vad!
Va multumesc, domnule scriitor, ca existati… din cauza articolelor dumneavoastra mult nisip mi s-a spalat din ochi.
Spre sfarsit as vrea sa va marturisesc un secret, de la acea vizita port si eu o basca…
Delabistrita
…spor la zbor !!!
“””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””””
Darius și Ad în fața compartimentului de zbor
În mână cu faimosul ”Invincible” – 10 locuri 1
Cei doi stând de vorbă
