Frații Vlașin – Începutul poveștii

Samuel Vlașin este un columbofil român cu care ne putem mândri. Ocupă poziția de manager al crescătoriei lui Eros Carboni, marele campion italian.

Împreună cu fratele Petru, au format în România echipa ”Frații Vlașin” și au început să concureze cu un succes care încă îi surprinde chiar și pe ei.

În sezonul 2010, au obținut 5 locuri 1 pe clubul A.C. Marmația plus alte premii la vârf.

În 2011, Fraților Vlașin au obținut tot ce se putea obține la nivel județean, iar la nivel național au ocupat aproape toate locurile 15:

* Loc 15 Național (1 Județean) Crescători Viteză
* Loc 15 Național (1 Județean) Crescători Demifond
* Loc 15 Național (1 Județean) Crescători General
și multe alte locuri în top.

Samuel a fost de acord să ofere columbofililor români un interviu extins despre tot ce a însemnat și înseamnă pentru el columbofilia. Interviul nu este încă finalizat, dar pentru a vă stârni interesul, prezentăm mai jos prima secțiune a acestui material.

Începuturile columbofile ale Fraților Vlașin

Suntem doi frați pe nume SAMUEL(22 ani) și PETRU( 27 ani) și formam tandemul FRATII VLASIN. Suntem dintr-o familie de penticostali din județul Maramureș, Municipiul Sighetu Marmației, o zonă foarte frumoasă pentru turism, la fel ca tot județul nostru și nu numai.

Tandemul Frații Vlașin a luat naștere în anul 2011. Chiar dacă noi voiam să facem tandemul în anul 2010, am concurat sub numele de Vlașin Petru, în urma unor informații false, conform cărora Frații Vlașin nu ar fi un nume cu care se poate concura. Nefiind în cunoștință de cauză, am cedat, influențați de aceste informații false până în anul 2011, când am început sa cunoaștem mai bine R.N.S.

Fratele meu PETRU avea porumbei de mic copil, de la vârsta de 7-8 ani. A plecat în Italia în anul 2002 și toți porumbeii au fost furați imediat după plecarea lui. El ținea porumbei doar de plăcerea de a-i avea pe lângă ogradă. Avea porumbei fără a cunoaște modalitățile de concurare și fără a știi cu adevărat ce înseamnă a avea porumbei în adevăratul sens al cuvântului.

În vara anului 2009, având vecini care dețineau porumbei tot doar pentru plăcerea, au început să-mi placă și mie porumbeii. Acest vecin, văzând ca sunt interesat, mi-a dat cadou 2 porumbei. După doar 2 săptămâni, fratele meu Petru avea sa vina în Romania, în vacanță. Văzând porumbeii într-o mică „crescătorie” făcuta de mine în acoperișul casei chiar în ziua de duminica (ziua în care am adus acel cuplu de porumbei), a reînviat și la el pasiunea pentru porumbei. Pe parcursul a 2 săptămâni cat a stat în vacanță în Romania, am mers pe la diverși columbofili din Sighetu Marmației și am cumpărat porumbei neștiind valoarea lor sau ce ar trebui sa facem cu ei. Îi țineam doar de plăcere. Tot așa, din crescătorie în crescătorie, fratele meu tot îmi cumpăra porumbei la un preț destul de mare în vremea aceea, ținând cont de valoarea acelor porumbei, pe care am aflat-o mult mai târziu. Fratele meu Petru s-a întors în Italia, iar eu am rămas să am grijă de aceste frumoase viețuitoare, deși nu eram foarte pasionat. Odată ajuns înapoi în Italia, datorită muncii pe care o face (mai mult în deplasare), pe unde vedea porumbei pe acoperișul caselor, fratele meu Petru bătea la poarta și spunea ca e columbofil, că îi plac porumbeii, și tot așa. Și-a făcut mulți prieteni columbofili în Italia, printre care și marele campion italian Eros Carboni.

Primele contacte. Eros Carboni.

În urma acestor vizite, fratele meu s-a ales și cu câteva exemplare de la câțiva columbofili discreți, iar de la Eros Carboni a cumpărat în toamna anului 2009 4 porumbei cu suma de 1000 euro. Erau porumbei valoroși, dar Petru nu cunoștea metodele de zbor și nu știa nimic despre întreținerea lor. Tot în acea toamnă, Eros Carboni avea nevoie de un manager în crescătorie deoarece managerul lui a plecat înapoi în Ungaria sa facă sport de performanță. Fratele meu m-a recomandat, spunând ca vorbesc limba italiana și în același timp mă pricep și la porumbei (ceea ce nu era în totalitate adevărat: știam sa zic ”bună ziua”, ”la revedere”, ”ce faci”… și cam atât. Despre porumbei nu cunoșteam nimic în afară de culoarea lor).

În iarna anului 2009, Eros Carboni a vrut sa mă vadă și sa mă pună la o probă timp de 3 luni de zile. Am ajuns în Italia în crescătoria dânsului și am început sa fac „sport columbofil de performanță” fiind complet nepregătit. Am învățat foarte repede limba italiană și, în același timp, acumulam cunoștințe columbofile. M-am descurcat foarte bine, dovadă e faptul că și în ziua de azi sunt manager în crescătoria dânsului.
Din 2010, cunoscând mai bine metodele competitive cu porumbeii, fratele meu a început sa îmi propună sa concurăm în Romania. În țară aveam un alt frate ca ”manager” și nici el nu știa absolut nimic despre porumbei. Dar ambiția fratelui meu Petru era mare și, fiind și eu de acord cu asta, am început să concurăm cu numele de Vlașin Petru, după cum spuneam mai sus. Hrana și medicamentația o transportam prin amici care făceau transport internațional Italia-Romania, ceea ce facem și în ziua de azi. Toate accesoriile, hrana și medicamentația le trimitem de aici, din Italia.

Și primele rezultate

În anul competițional 2010 am reușit o performanță destul de bună, zic eu, la nivel de asociație, având în vedere că aveam doar câțiva porumbei adunați de pe ici-colo (în afară de cei de la Eros Carboni, pe care ii ținea fratele meu în Italia pentru reproducție). Am luat 7 diplome la nivel de asociație. În urmă cu nici 3 luni, s-a ajuns sa se vorbească că aceste diplome sunt falsificate de noi. Aceste vorbe au ajuns la tehnicul de județ și acesta a făcut verificări. În urma cercetărilor, s-a constatat că ceea ce se vorbea era complet neadevărat.

Multă lume era surprinsă de rezultatele obținute în anul 2010. Chiar și noi eram, deoarece eram la început și nu cunoșteam foarte bine metodele de zbor. Ajutând pe fratele meu cu informații despre ce și cum sa procedeze cu porumbeii în competiții, a înviat în mine pasiunea pentru aceste minunate zburătoare. Prin urmare, am decis să facem tandem informându-ne cu privire mai multe lucruri de la bunul nostru prieten, domnul Florin Moldovan. Și uite-așa a luat naștere tandemul Frații Vlașin.

*Aceasta este doar prima parte a materialului ”Frații Vlașin”. În așteptarea articolului complet, vă invităm să admirați fotografiile de mai jos.

Petru și Samuel