Autor: Baeten Edward

În cele ce urmează, voi face o descriere succintă a principalelor grăunţe folosite în alimentaţia porumbeilor, punând accent pe cele mai importante proprietăţi. În primul rând, avem cerealele, care sunt bogate în carbohidraţi, dar care conţin o cantitate infimă de fibre alimentare crude.

În general, cerealele se absorb rapid, însă conţin un nivel scăzut de proteine şi, mai mult, calitatea acelor proteine este inferioară. Cerealele nu sunt bogate în vitamine, abia dacă conţin vitamina A, iar vitamina D practic nu există. Conţin, totuşi, o cantitate însemnată de vitamina B1 şi E, dar, pe de altă parte, sunt sărace în vitamina B2. Nu sunt deloc bogate în fosfor, iar calciul este foarte puţin prezent. Cele mai importante cereale şi cele care furnizează cea mai însemnată cantitate de energie sunt porumbul şi grâul.

Orzul

Spre deosebire de alţi colegi columbofili, eu nu consider orzul un aliment pentru porumbei şi nu-l folosesc nici în perioada de reproducţie, nici în timpul sezonului de zboruri. Totuşi, poate fi administrat pentru curăţarea tractului intestinal imediat la întoarcerea din cursă, fiind şi un element uşor digerabil în timpul iernii. Atunci de ce există diferenţă de opinii pe marginea orzului? 

Orzul conţine o cantitate mare de fibre crude. Porumbeilor nu prea le place să-l consume, cel puţin nu la fel de mult ca pe celelalte cereale. Fibrele crude nu pot fi digerate de porumbei, iar acest lucru se poate observa în excrementele rezultate în urma consumului unei cantităţi mari de orz. Fibrele pot fi observate cu ochiul liber, pur şi simplu tranzitează tubul digestiv fără a fi digerate. În afară de aceste fibre crude, orzul nu conţine nutrienţi. Din punct de vedere biologic, este sărac în proteine şi nu se observă nici urmă de grăsimi sau vitamina A. Puterea calorică a orzului este de 75% din cea a porumbului. De asemenea, s-a dovedit că un amestec de hrană conţinând mai mult de 15% orz încetineşte dezvoltarea puilor. Puii porumbeilor care primesc mult orz pe timpul iernii, depăşind 15% din raţia zilnică de grăunţe, nu cresc deloc bine. Femelele văduve care sunt hrănite cu prea mult orz încep să gâfâie şi au probleme cu ouatul dacă nu li se administrează un amestec reproductiv de calitate.  

Orzul reduce prezenţa tricomoniadelor pentru simplul motiv că nu este suficient de bun pentru a hrăni bacteriile. Cu toate acestea, medicina veterinară modernă face inutil excesul de orz pentru a preveni apariţia tricomonozei. În cazul zburătorilor la viteză, este recomandat să nu administrăm mai mult de 10% în primele zile ale săptămânii. Porumbul şi grâul sunt nişte grăunţe mai indicate în hrana porumbeilor.  

Porumbul

Fără îndoială, porumbul este unul dintre cele mai bune alimente pentru porumbeii noştri. Conţine o cantitate mică de fibre crude, e uşor digerabil, fiind una dintre grăunţele cele mai bogate în grăsimi (lipide). Porumbeii îl adoră, indiferent de forma, mărimea şi culoarea bobului. Principala problemă este duritatea sa. Când sunt uscate, boabele de porumb trebuie să zornăie. Porumbul este mai sărac în proteine, iar calitatea acestor proteine este cea mai scăzută din cauza lipsei a doi aminoacizi esenţiali, triptofan şi lizină, prezenţi într-o cantitate prea mică pentru a avea un rol important. Indiferent de soi, porumbul nu diferă prea mult din punctul de vedere al valorii nutritive, cu excepţia faptului că porumbul roşu conţine o cantitate mai mare de vitamina A. Ca proporţie, porumbul ar trebui să constituie 25% din cantitatea totală a unui amestec.

Sorgul

Sorgul e mai bogat în proteine decât porumbul, dar mult mai sărac în grăsimi. În rest, are aceeaşi valoare nutritivă ca porumbul şi poate ajunge până la 25% din tainul zilnic.

Grâul

Porumbeii adoră să mănânce grâu. E la fel de bun ca porumbul. Deşi conţine mai puţine grăsimi, e mai bogat în proteine. De asemenea, e bogat în sulf, fiind deci foarte recomandat în perioada năpârlirii. Nu trebuie administrat niciodată imediat după recoltare, având nevoie de timp pentru a se usca. Bunicul meu obişnuia să-l întindă într-un strat de aprox. 20 cm şi îl întorcea periodic cu o lopată de lemn înainte să-l dea porumbeilor.

Cantitatea de grâu dintr-un amestec poate ajunge până la 25%. Nu este recomandat un procent mai ridicat deoarece poate duce la îngrăşarea porumbeilor. Această ultimă remarcă este valabilă cu precădere în cazul zburătorilor de viteză, care trebuie să evite îngrăşarea porumbeilor. Pe de altă parte însă, fondiştii şi maratoniştii pot administra grâu pentru a-şi ajuta păsările să se recupereze după o etapă dificilă. 

Sursa: pipa.be