L-am sunat pe domnul Oprea Gabriel din Constanta, sa-l felicit pentru rezultatul obtinut la etapa finala, „South African Million Dollar Pigeon Race”, din data de 08.02.2017, mai exact locul 36 pe clasamentul general, locul 21 la categoria „AS porumbel” si practic, primul porumbel romanesc sosit in finala !

Mi-a raspuns ca este in vacanta, la munte si ca este foarte fericit, dupa aflarea vestii din cursul zilei, dar ca trebuie sa mentioneze faptul ca, porumbelul in cauza, cu seria 300427/2016, denumit de el, „Alina”, este primit cadou de la prietenul sau Costi Tanase din Timisoara. Asa ca,  daca vreau mai multe amanunte, trebuie sa-l sun pe domnul Constantin Tanase.

Binenteles ca am devenit curios sa aflu ceva date despre acest porumbel, fapt pentru care l-am sunat si am aflat o frumoasa poveste, care poate fi incadrata in ciclul „Viata bate filmul ”,atunci cand Dumnezeu doreste acest lucru.

„Este un moment frumos, mi-a spus Costi Tanase, iar realitatea este asta:

La sfarsitul lunii aprilie 2016, i-am facut o vizita prietenului meu, Gabriel Oprea, din Constanta. Avand o pasiune comuna, nebuna si frumoasa, columbofilia, am hotarat sa-i duc cadou 3 pui, pe care sa-i joace in concursurile din zona lui. Printre acei pui, se afla si femela solzata cu seria 300427/2016.

Dupa ce i-a analizat pret de cateva secunde, Gabi a pus puii in compartimentul de zbor, afirmand pe un ton glumet : „acum, sa te vad…concuram impreuna, in aceleasi conditii…”

Dupa cateva zile minunate petrecute acasa, la prietenul meu, am plecat spre Timisoara. Zilele au trecut si am lasat in urma amintirea puisorilor mei, carora fara voia lor, le schimbasem domiciliul si…planul de zbor.

Intr-o zi frumoasa de mai, a sunat telefonul, iar interlocutorul meu era Gabi…Mi se parea normal sa ma sune si eventual sa ma tachineze despre faptul ca nu mi-au sosit bine porumbeii la etapa….x. In realitate, scopul lui era altul si anume acela de a ma informa ca unul dintre puii primiti de la mine, a plecat spre Africa de Sud. Pret de cateva secunde bune, am ramas mut. L-am intrebat mecanic, cum, de ce…?

Mi-a raspuns ca uitandu-se mai atent la ei, unul i-a placut in mod deosebit, o femela, considerand ca merita o provocare in competitia dura din Africa de Sud…Si a numit-o Alina, ca si pe fata mea, foarte ambitioasa, de fapt.

Logic si fara exagerari, am ramas surprins. Am continuat sa-l intreb, de ce….

Si atunci am inteles…Gabi stia ca in anul 2004, am fost in vizita la el la Constanta, la Expozitia Nationala a FCPR, organizata impecabil de bunul meu prieten, Bebe Chicheanu. O expozitie la care au fost prezente nume grele ale columbofiliei europene, pe care atunci i-am vazut „live”, pentru prima data, as putea spune…In cadrul expozitiei a fost organizata o  licitatie, cu pui de la mai multi crescatori. Printre crescatorii prezenti cu pui in licitatie era si…Chriss Hebberecht, un nume de care sincer, cu scuzele de rigoare, nu auzisem. Si totusi, printre puii adusi de el, mi-a atras privirea o femela frumoasa, un pui tardiv…Un pui  care avea sa fie al meu si care, a devenit „Constance”, un nume foarte important pentru mine si crescatoria mea…A fost imperecheata pe rand, cu mai multi masculi, produsii lor obtinand rezultate bune la maraton, iar sangele porumbeilor „Chriss Hebberecht” este prezent intr-o proportie foarte mare in crescatoria mea.

Fara a exagera, am crezut intr-un asemenea moment, tachinandu-l mereu pe Gabi, dar si pe alti prieteni columbofili, carora le spuneam mereu ca, „Alina” va face o figura frumoasa in finala. Sosea si clasa constant, la mijloc, dar eu stiam ca etapele „linistite”, nu erau pe placul ei…Si prietenii mei zambeau cand le spuneam…

Trebuie in schimb, sa-l felicit pe prietenul meu Gabi, care a avut incredere in porumbelul meu, dand dovada de un fair – play total, trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu, pentru alegerea facuta de Gabi, fara de care porumbelul putea ramane un anonim, desi are sange albastru, dovedit prin rezultatele ascendentilor sai in Belgia si nu numai.

De asemenea, ma bucur ca este un porumbel rezultat din doi porumbei cu inele romanesti, unul cu rezultate bune, altul introdus direct la matca, ca pui, tocmai pentru a pastra un sange bun in crescatorie. Asa am crezut eu, atunci…

Pentru mine, este un moment puternic incarcat emotional cand ma gandesc, plin de fericire, pe care sincer, il doresc tuturor columbofililor participanti la orice concurs. Povestea, sper sa continue…”