Autor: John Vance

Am citit multe compendii ale unor studii întreprinse acum câţiva ani asupra porumbeilor şi mi se pare util să fac la rândul meu un rezumat al celor citite. Întâi de toate, pentru împătimiţii teoriei oculare, un studiu arată că păsările (ca majoritatea animalelor) pot controla un anumit procent al transferului de căldură corporală cu ajutorul ochilor. În acest context, comparaţi ochiul cu radiatorul unui automobil. În timp ce apa trece prin radiator, se realizează răcirea şi astfel temperatura este controlată. În acelaşi fel, sângele care străbate ochii este răcit. În cazul porumbeilor, structura venoasă a ochiului acţionează exact ca bobina unui radiator auto. Cu cât reţeaua de vene oculare este mai ramificată, cu atât suprafaţa de transfer termic şi răcire este mai mare.

Aşa cum inelelor oculare din ochiul porumbelului (cercul de adaptare, cercul de corelaţie, cercul de sănătate etc.) li se atribuie importanţă de către împătimiţii teoriei oculare, la fel de importantă este şi capacitatea de transfer termic a ochiului. Trebuie menţionat şi faptul că aceeaşi structură venoasă care permite transferul de căldură gestionează şi transferul de oxigen şi dioxid de carbon din aer către sânge, sporind astfel capacitatea creierului de a funcţiona normal în timpul zborurilor extrem de solicitante. Am inserat în textul articolului şi o fotografie care ilustrează structura venelor (sau a capilarelor) ce coordonează funcţionarea mecanismului de transfer termic şi de oxigen.

Creierul porumbelului de curse este situat la mare distanţă de principalele pompe termice (cavitatea bucală, gâtul, plămânii şi sacii aerieni). Sângele se încălzeşte pe traseul dintre inimă şi creier din cauza căldurii generate de muşchii pieptului. În consecinţă, are loc un proces auxiliar de transfer termic cu scopul de a răci sângele înainte să pătrundă în creier. Acest sistem auxiliar implică mai multe structuri anatomice ale gâtului şi capului pentru a efectua răcirea sângelui înainte de a iriga creierul. De fapt, sângele este răcit în gât (plexul venos subcutanat collaris), apoi răcit din nou prin evaporare la nivelul mucoasei nazale şi bucale şi la nivelul suprafeţelor oculare.

Un alt studiu interesant pe care l-am citit făcea referire la transferul termic general din corpul porumbelului în timpul zborului. Atunci când pasărea zboară, ratele metabolice sunt de 9 – 10 ori mai mari decât în repaus. Drept urmare, în corpul porumbelului se formează cantităţi mari de căldură care trebuie evacuată. Aşa cum am menţionat anterior, ochii funcţionează ca nişte dispozitive de eliminare a căldurii, asemeni căilor nazale şi sacilor aerieni. Atunci când pasărea zboară, frecvenţa respiratorie este de 20 de ori mai mare decât în repaus.

Mecanismul de răcire îl reprezintă evaporarea. Unul dintre motivele pentru care păsările care zboară pe temperaturi caniculare, cu puncte de evaporare ridicate, pot avea probleme este că punctul ridicat de evaporare se traduce printr-un grad sporit de umiditate în atmosferă. În aceste condiţii, transferul termic se realizează mult mai greu. Atunci când pasărea respiră aer fierbinte şi umed, automat va expira acelaşi tip de aer pentru a se răci. E de la sine înţeles că în astfel de condiţii transferul termic se realizează mai puţin eficient decât într-o atmosferă cu aer mai rece şi uscat. Cu toate acestea, în cazul unui porumbel aflat în zbor, numai 26-33% din transferul termic se realizează prin degajarea de căldură în procesul respiraţiei. Cea mai mare cantitate de căldură evaporativă este eliminată prin transfer termic cutanat, adică prin suprafaţa de răcire de la nivelul pielii.

Sunt mulţi cei care susţin că păsările nu transpiră. Vă asigur că ele transpiră. Când se află în repaus, îţi pot controla cu uşurinţă temperatura corpului prin umflarea sau comprimarea penelor, acţiune care expune sau acoperă pielea. Păsările aflate în repaus, chiar şi cele din pliantele de transport, dau senzaţia că nu transpiră. Dar atunci când zboară în condiţii de stres maxim, exact asta fac, ca metodă de eliminare a căldurii. Sunt de părere că partea din faţă a aripii, a cărei structură osoasă creează o suprafaţă mare de contact, facilitează transferul termic în timpul zborului. Chiar şi remigele primare şi secundare (penele de atac şi de plutire) pot fi nişte conductori termici utili din moment ce zborul descoperă acele mici pene ventrale ale aripii, disipând astfel căldura prin convecţie.

Sursa: racingpigeonmall.com

Traducere: Andrei Oprea

http://www.racingpigeonmall.com/loft/articles/eyesign-radiator.html