Ken Hine a fost unul dintre giganții englezi ai concursurilor de maraton.  S-a născut în zona de vest a Londrei și  la vârsta de 16 ani și-a achiziționat primii porumbei, de la crescătorii de top ai acelor vremuri. Încă de la început a iubit concursurile lungi și-și concura porumbeii dintr-o crescătorie plasată într-o grădină închiriată.

A progresat continuu și, în ultimul timp, avea mai multe crescătorii de mari dimensiuni, foarte bine organizate și întreținute. Din aceste adăposturi a obținut, printre multe altele, următoarele rezultate de vis: de două ori locul 1 de la Palamos și locul 1 de la Pau.

A obținut rezultate excepționale pe ruta de nord (la concursurile de Lerwick, renumite pentru dificultatea lor), iar după ce a început să concureze pe ruta de sud (1985), a fost o prezență constantă în topul rezultatelor naționale și zonale la concursurile cu lansări de la Pau, Bordeaux, Saintes și Palamos, în special.

Deși avea o crescătorie foarte mare, Ken susținea că un porumbel cu adevărat bun poate învinge chiar și dacă este concurat dintr-o cușcă de iepuri și nu vedea vreo diferență între metoda văduviei și cea a naturalului, prin prisma influenței asupra rezultatelor. Le-a încercat pe amândouă și rezultatele au fost foarte bune în fiecare caz.

A practicat consangvinizări și tehnici de reproducție pe linie pentru a-și asigura continuitatea familiei proprii de porumbei de distanțe lungi. Punea mare accent pe perioada năpârlirii: ”asigură-le porumbeilor o năpârlire bună și succesul va veni”.

Ken a fost și un columbofil foarte activ în cadrul NFC (club național britanic care organiza preponderent concursuri de maraton cu largă participare).

Când Ken Hine a trecut în neființă, pe 8 septembrie 2011, sportul columbofil al insulei a pierdut un mare campion al curselor de maraton și un renumit activist al columbofiliei britanice.

În România, Ken Hine a ajuns să fie cunoscut prin ecourilor presei britanice, care a relatat furtul unor porumbei din crescătoria lui. Poliția avea suspiciuni că porumbeii au fost sustrași de către infractori români și apoi aduși în România. Până la urmă, deși unul dintre porumbeii furați, renumitul Charville Dan, a scăpat și s-a întors acasă, nu s-a aflat cu siguranță cine a furat porumbeii.