Luna trecută, am făcut referire la o modalitate de a încetini năpârlirea zburătorilor prin retragerea femelei văduve după depunerea celui de-al doilea ou din seria a doua. Porumbei năpârlesc o pană la fiecare rând de ouă depus și clocit. Pentru a întârzia procesul de năpârlire a celor mai importante pene, cele de avânt (propulsoare) în cazul unui mascul, îi putem retrage femela și ouăle astfel încât acesta să nu mai treacă prin procesul de clocire și creștere a unui alt rând de pui. Unii crescători sunt de părere că retragerea femelei și îndepărtarea ouălor în același timp pot stresa foarte mult masculul. Acesta este motivul pentru care lasă puii (sau cel puțin un pui) cu masculul, deoarece, în acest moment al procesului de creștere, masculul este cel care hrănește cel mai mult puii. Iar ideea este următoarea: chiar dacă femela si cel de-al doilea rând de ouă lipsesc, va fi atât de dedicat îngrijirii puilor încât nu va fi stresat peste măsură de lipsa femelei și a ouălor.

E clar că, dacă nu sunt pui, cea mai bună metodă de a duce la bun sfârșit acest proces este să îndepărtați femela din compartiment în timp ce masculul clocește, apoi să-l lăsați să clocească până părăsește cuibul, adică 2-3 zile mai târziu. Procedând astfel, stresul separării de femelă și de ouă va fi mult mai gradual și mai diminuat. Ideea este să-l faceți pe mascul să dezvolte o legătură puternică cu boxa sa, să o considere ca fiind cel mai prețios lucru din lume, un loc în care să se întoarcă cât mai rapid posibil, însă NU trebuie să-l extenuați lăsându-l să crească prea mulți pui ori să- și gonească femela la cuib de prea multe ori, iar astfel năpârlirea să ajungă într-un stadiu prea avansat.

Majoritatea crescătorilor experimentați nu- și fac prea multe griji dacă prima, a doua sau a treia pană sunt căzute atunci când o pasăre începe sezonul de zboruri, însă cu cât năpârlirea avansează spre ultima pană, cu atât influențează mai mult reușita concursurilor. De aceea, este important pentru dumneavoastră să țineți seama de acest aspect în timpul pregătirii de iarnă a echipei de concurs și încercați să faceți un plan referitor la data împerecherii zburătorilor i la numărul de ouă și pui pe care îi veți lăsa să-i crească înainte de startul sezonului competițional.

Până în februarie, majoritatea crescătorilor și-au împerecheat reproducătorii. Multe cupluri deja clocesc a doua serie de ouă, în timp ce altele abia au fost puse la pereche. În unele zone din țară, crescătorii încep să- și antreneze maturi pentru sezonul ce stă să înceapă. Deoarece succesul în cursele cu puii este strict determinat de sănătatea reproducătorilor la momentul împerecherii, aș vrea să explic ce anume consider eu un porumbel sănătos și să detaliez la ce anume trebuie să ne uităm pentru a determina dacă un porumbel nu se află în vârf de formă pentru următorul sezon de reproducție și zboruri.

Înainte de împerecherea reproducătorilor, un crescător de succes va evalua dacă starea de sănătate a păsărilor sale este perfectă. Cum se face acest lucru? În primul rând, eu mă uit la întreg efectivul. Un crescător experimentat își dă seama din prima dacă un stol de porumbei este sănătos după modul în care aceștia se comportă în crescătorie. Debordează de energie? Cum e penajul păsărilor, strălucește, are luciu? Sunt ele active și pline de viață? Dacă răspunsul e afirmativ, situația generală este bună. Cum rămâne cu păsările luate în mod individual? Uneori, chiar și într-o crescătorie unde starea generală de sănătate este bună, una-două păsări pot trece neobservate, iar crescătorul poate să nu remarce că acele exemplare nu se încadrează în standardul general de sănătate.

Cu câteva săptămâni înainte de startul sezonului competițional sau de reproducție, îmi place să analizez la mână fiecare pasăre. Primul lucru la care mă opresc este greutatea porumbelului. Dacă pasărea este ușoară la mână, vreau să aflu de ce. Dacă este foarte ușoară, o pun în carantină pentru a o supraveghea mai atent. În momentul în care am decis că acea pasăre atinge o greutate ce denotă o stare de sănătate optimă, îi examinez capul, acordând atenție deosebită nărilor. Vreau ca nările să fie perfect albe și uscate. Dacă nu constat acest lucru iar porumbelul respectiv nu are pui de hrănit, în general elimin acea pasăre deoarece e un semn sigur de boală când porumbelul are nări gri sau maronii și aspect umed, mai ales dacă nu are pui de hrănit. Când are pui mici în cuib, nu iau în considerare acest aspect.

Dacă aveți în crescătorie păsări care nu hrănesc pui și care prezintă semnele de mai sus, adică nări umede și decolorate, verificați imediat starea de sănătate a acelor exemplare.

De obicei, “nările maronii” indică tricomonoză sau infecții respiratorii, dar pot fi un indiciu al unor probleme și mai grave. Dacă descopăr așa ceva la porumbeii mei, mă uit în ciocul lor să văd dacă prezintă urme de mucus în gât. Aproape întotdeauna (cu excepția cazurilor când hrănesc pui) când o pasăre are nările maronii veți descoperi și mucus în gât. Dacă aveți acces la serviciile unui medic veterinar, primul lucru care ar trebui făcut este prelevarea unei mostre din gât.

Din păcate, și în România este greu de găsit un medic veterinar specializat în porumbei, de aceea noi, crescătorii, trebuie să ne informăm singuri despre bolile porumbeilor și tratamentul aferent. Atunci când descoperiți o pasăre cu nări maronii și mucus în gât, recomand punerea ei în carantină și administrarea timp de 5 zile a unui tratament împotriva tricomonozei, folosind unul dintre următoarele produse: Turbosole, Ridzol, B.S., Pegosan, Trichoron Forte, Gambakokzid, Spartrix sau Ronidazol 10%. Rețineți că și capsulele Ten-In-One (Zece-în-unu) contracarează foarte eficient o mare varietate de afecțiuni, inclusiv tricomonoza. În general vorbind, acolo unde e fum este și foc, și a deveni extrem de suspicios în privința întregului efectiv dacă descopăr chiar și o singură pasăre manifestând aceste simptome. Dacă sunteți siguri că există într-un compartiment doar una sau două păsări care prezintă semne de boală, atunci un sfat util ar fi trecerea lor în carantină și aplicarea unui tratament exclusiv acestor păsări. Însă eu aș supraveghea în continuare cu atenție întreaga colonie, timp de câteva săptămâni, și dacă mai mulți porumbei dau semne de contaminare, atunci cel mai prudent lucru este să tratați imediat întreg efectivul. O singură pasăre bolnavă ar trebui întotdeauna izolată de restul grupului și ținută foarte atent sub observație. Dacă lucrurile nu se îmbunătățesc imediat ce a început tratamentul anti-tricomonoză, atunci trebuie luat în calcul un tratament împotriva infecțiilor respiratorii.

După evaluarea nărilor și a greutății corporale, întotdeauna examinez ochii și caut să văd dacă aceștia sunt strălucitori, intens colorați, să nu fie umezi ori spălăciți. Trebuie examinați ambii ochi, deoarece am observat adesea că un ochi este mai slab colorat decât celălalt în cazul unor porumbei care altfel par sănătoși. Dacă descopăr această situație, atunci știu că pasărea respectivă fie suferă de o afecțiune respiratorie sau a suferit cândva. În unele cazuri, păsările care au suferit o infecție respiratorie severă la un ochi nu- i vor mai recăpăta niciodată culoarea originală a irisului.

Dacă în jurul pleoapei este umiditate în exces, mai exact în locul unde se face joncțiunea cu partea de jos a ochiului, imediat îmi dau seama că am de-a face cu o problemă respiratorie. Lupa este un instrument excelent pentru a verifica dacă există exces lacrimal în zona conturului pleoapei. Singura modalitate de a recunoaște umiditatea în exces este să examinați foarte multe păsări și să verificați acest aspect în special când analizați păsările dintr-o crescătorie campioană. Veți vedea că păsările care se află într-o stare de sănătate perfectă vor avea ochi relativ „uscați” sau normali.

În cele din urmă, veți putea determina ceea ce este considerat un ochi sănătos prin opoziție cu un ochi prea umed. Odată cu acumularea de experiență, veți putea determina, chiar și fără lupă, dacă anumite păsări au „ochi umezi”. Dacă detectați un nivel prea ridicat de umiditate, cu siguranță vă confruntați cu o infecție respiratorie. Un detaliu la care sunt atent este prezența unor bule de aer localizate la marginea ochiului. Acesta e un semn sigur că porumbelul suferă de o infecție respiratorie ușoară. În acest caz, vă recomand cu tărie să verificați și alte păsări din același compartiment, deoarece rareori am văzut ca doar un singur exemplar dintr-un compartiment să sufere de „ochi umezi” .

Dacă mai multe păsări suferă de acest simptom al „ochiului umed”, trebuie s ă verificați dacă în crescătorie există curenți de aer și/sau praf în exces și imediat să începeți un tratament împotriva afecțiunilor respiratorii. De asemenea, trebuie făcute schimbări în crescătorie, astfel încât s ă eliminați supraaglomerarea sau curenții de aer în exces. Ar fi un lucru inteligent să tratați păsările din acel compartiment pe o perioadă de pân ă la 14 zile. Personal, obișnuiesc să alternez medicația folosită în tratamentele pentru boli respiratorii, alternând combinațiile Tylan + Aureomicină și Doxyvet + Tylan. Și uneori, când suspectez o problem ă gravă, apelez la Doxyvet + Suanovil. Vă este de ajutor să rețineți că, în cazul unor probleme severe, combinarea acestor medicamente, precum și alternarea tratamentelor, poate fi foarte benefică. Aș vrea să vă ofer câteva sfaturi în ce privește medicamentele folosite în tratarea infecțiilor respiratorii.

În primul rând, e important să știti că administrarea simultană a mai multor tipuri de antibiotice pentru infecții respiratorii nu este întotdeauna recomandată. Când aveți dubii, întotdeauna e mai indicat să administrați doar un singur antibiotic decât un amestec format din mai multe antibiotice, un lucru des întâlnit în ziua de azi. În al doilea rând, apa distilată poate contribui la sporirea eficacității antibioticului, deoarece apa distilată nu conține chimicale care ar putea intra într-o reacție cu ingredientele active din componența acestor antibiotice. În final, tot ce înseamnă grit, calciu și suplimente minerale, cum ar fi piatra de ciugulit, trebuie eliminate din regimul alimentar pe durata tratamentului cu antibiotice pentru infecții respiratorii. Dacă urmați aceste indicații, păsările vor benefica la maximum de pe urma utilizării medicamentelor împotriva afecțiunilor respiratorii.

3