Sunt foarte puţini crescători în lume care nu au auzit niciodată de numele Herbots. În localitatea Halle-Booienhoven doar trei lucruri contează: porumbeii, porumbeii şi porumbeii. Şi nu în ultimul rând comerţul cu porumbei. În trecut, acest tip de comerţ nu era privit cu ochi buni. “Columbofilia trebuia să rămână un sport, nu?” Astăzi, columbofilii nu mai sunt aşa de sceptici.

Totul a început din iniţiativa tatălui Filip. Între timp, a devenit o afacere de familie. Jo şi sora lui, Miet, administrează afacerea, fratele Raf a devenit un medic veterinar foarte apreciat, iar Filip supraveghează întreaga activitate. Până şi fiul lui Raf s-a contaminat cu virusul columbofil. În afară de porumbei, sunt comercializate atât produse columbofile, cât şi medicamente din moment ce Raf este medic veterinar. Totodată, familia se bucură de mare încredere datorită relaţiei strânse dintre membrii ei. Când fiul cel mare al lui Raf a murit, întreaga familie a ţinut doliu. Am ales să facem acest interviu cu familia Herbots deoarece sunt şi columbofili pasionaţi. Cu foarte multă experienţă şi cunoştinţe acumulate datorită legăturilor pe care le au pe mapamond.

ASPECTE RELEVANTE

Campionii pe care vi-i prezentăm lunar nu sunt doar simpli campioni. Sunt crescători a căror listă cu rezultate este atât de lungă încât trebuie să ne limităm doar la cele mai răsunătoare. Celelalte rezultate pot fi urmărite în clasamentele întocmite periodic. Iată un rezumat.

– 1 Nat. Argenton Yearlings 2014

– 1 Nat. Demifond KBDB 2013

– Câştigător “Gouden Duif” 2011

– 1 Nat. Crescător Demifond KBDB 2009

– 1 Nat. Demifond KBDB 2009 (cu porumbelul Yvan)

– 1 Nat. Crescător Yearlings 2008

– 1 Nat. Argenton Maturi 2006

– 1 Nat. Demifond KBDB 2005

– 1 Nat. Demifond KBDB 2000

– 1 Nat. Demifond KBDB 1999

Deci un număr neegalat de 5 campioni naţionali ai categoriei Demifond începând cu 1999. Fără îndoială că aceşti oameni au ceva de spus.

2014 a fost un an normal, adică bun. Care au fost însă suişurile şi coborâşurile?

Într-adevăr, un an bun, din păcate cu două sincope. Pe 27 iulie, cu o săptămână înaintea naţionalului de la Bourges, am îmbarcat 90 de porumbei pentru etapa Lorris. Un porumbel nu s-a mai întors. Bineînţeles una dintre cele mai bune femele pe care le-am avut. În acelaşi weekend am avut un concurs cu 10 femele îmbarcate. În câteva minute ne-au sosit 9 bucăţi şi din nou am pierdut-o pe cea mai bună din acel grup. Atenţie, era campioana la fond a provinciei Brabant în 2014. E trist când  pierzi un porumbel extraordinar, dar să pierzi doi e un adevărat dezastru. Chiar şi pentru familia Herbots. Apogeul sezonului a fost câştigarea locului 1 în cadrul etapei naţionale de la Argenton. Şi asta cu acelaşi porumbel care la etapa Chateauroux din săptămâna premergătoare obţinuse locul 7 naţional. E vorba de un nepot din cel mai bun porumbel al nostru în prezent, Yvan.

Aţi descoperit un nou porumbel de top?

Bineînţeles, pe Yvan. Este un descendent din Bliksem al lui Gaby Vandenabeele. Doi fii din acest mascul sunt porumbei olimpici, iar un nepot este locul 4 Nat. Tineret. Un alt nepot a câştigat locurile 1 şi 10 NPO pentru fraţii Bras din Olanda.

YVAN

Şi din punct de vedere comercial? Sper că nu a fost un an dezastruos după scandalul din China.

În ce priveşte China, cu siguranţă a fost un an prost. Ne-a dat mari bătăi de cap contextul de acolo, cum nu ni s-a mai întâmplat vreodată, însă din fericire am putut gestiona situaţia datorită pieţelor excelente din alte ţări. Şi datorită tatălui nostru, bineînţeles, care în permanenţă ne-a dat asigurări că totul va fi bine. Şi a avut dreptate.

Să ne întoarcem la sportul columbofil. Care a fost cel mai bun an al vostru din toate timpurile?

Sezoanele 2013 şi 2014 au fost cu siguranţă cele mai bune şi asta datorită angajării a doi îngrijitori extraordinari: Kristof Daniels şi, mai recent, Geoffry Janssens.

De-a lungul timpului, aţi cumpărat foarte mult. Care a fost cel mai bun porumbel sau porumbei?

– Porumbeii Soontjes. Am cumpărat întreaga crescătorie.

– Aciziţionarea tuturor porumbeilor Schellens a fost de asemenea o mare lovitură.

– Şi “cuplul Bourges” de la Jan Grondelaers.

Care a fost cel mai bun zburător pe care l-aţi deţinut?

Avem / am avut TREI zburători care sunt / au fost de neegalat.

– Cu mulţi ani în urmă, l-am avut pe Iverige din 1975. Un porumbel de fond, dar cu locuri de 1 pe toate distanţele. Îl angajam fără probleme 24 de etape pe an. Numai porumbeii de excepţie pot face asta.

– Mai târziu, l-am avut pe 155 din 1991. Alt porumbel fără rival, mai întâi ca zburător, apoi ca reproducător. Ni l-a reprodus, printre alţii, pe Number One, campion olimpic la categoria Demifond.

– Nu în ultimul rând, pe Yvan, actualmente portstindardul coloniei noastre.

Daţi-ne mai multe detalii despre Yvan.

Tatăl lui e un fiu din Bliksem al lui Vandenabeele. Pe mama lui am achiziţionat-o de la V.d. Smissen, o femelă tot din suşa noastră, descendentă din Nationaal 1 în combinaţie cu o altă linie de fond. Unul dintre ascendenţii acestei femele câştigase locul 1 Nat. Barcelona.

Nu-i de mirare că e un porumbel atât de puternic.

Într-adevăr, aşa este. Ca yearling, are 19 clasări (6.800 km clasaţi), obţinând locul 4 Nat. Demifond KBDB. În 2009, a clasat de 17 ori, devenind locul 1 Nat. Demifond KBDB. De remarcat şi locurile obţinute la etape:

1 Provincial Salbris din 2.281 porumbei (cu 8 minute avans);

1 Provincial Orleans din 3.132 porumbei;

1 Provincial Toury din 781 porumbei (cel mai rapid din 3.256 p.);

1 Melun din 1.946 porumbei;

1 Argenton din 434 porumbei;

1 Nanteuil din 253 porumbei;

1 Pithiviers din 172 porumbei;

1 Momignies din 130 porumbei.

Plus alte 5 clasări în primii 25 de porumbei la nivel INTERprovincial. Distanţele de concurs au variat între 110 km şi 538 km. Deja am vorbit despre câţiva descendenţi ai săi. Să o menţionăm şi pe Christianne, locul 1 Nat. Argenton în 2014 din 4.651 porumbei. Femela aceasta a mai câştigat locul 1 / 1.974 p Momignies şi locul 1 Interprovincial Chateauroux din 1.056 p.

Masculul 155. Porumbel olimpic şi reproducător de bază în crescătoria familiei Herbots.

Care a fost cea mai bună performanţă din toate timpurile?

Nu trebuie să ne gândim mult la asta. A fost etapa magnifică de la Orleans din 2004. Am angajat 92 de porumbei şi am obţinut locurile de la 1 la 32 împotriva a 2.527 porumbei. Când îţi vezi numele în dreptul primelor 32 de poziţii ale clasamentului faci ochii cât cepele.

Reproduceţi pui din foarte mulţi porumbei de top, pe care apoi îi revindeţi. Care porumbei v-au dat cele mai mari satisfacţii?

Aceasta e o concepţie greşită, din păcate foarte răspândită. Atunci când cumpărăm porumbei, îi achiziţionăm fie pentru noi fie pentru clienţii noştri. Din această ultimă categorie nu reproducem nici un pui, chiar dacă părinţii sunt exemplare superbe.

Există vreun porumbel pe care regretaţi că l-aţi vândut?

Bineînţeles. În primul rând pe Hero din 1986. L-am vândut în Taiwan, însă din fericire l-am putut cumpăra înapoi. În acele vremuri se putea acest lucru. O altă greşeală a fost s-o vindem pe My fair Lady, însă şi ea a fost recuperată.

Câţi porumbei deţineţi şi cum îi concuraţi?

Avem 168 de zburători, masculi şi femele. La reproducţie deţinem 27 de exemplare de top şi câţiva descendenţi direcţi ai lor. În total, 25 de cupluri la matcă, deci nu foarte multe. În ultimii doi ani am concurat după metoda văduviei totale, metodă copiată de la olandezi. Ar fi trebuit să adoptăm mai de mult acest sistem, fiind mai eficient în evaluarea ambelor sexe.

Şi puii?

Zborurile cu puii nu sunt importante pentru noi. Concursurile cu maturii şi yearlingii ne sunt de ajuns. Vrem să facem bine ceea ce facem. Porumbeii maturi deja ne solicită foarte multă atenţie. Şi chiar dacă avem doi îngrijitori, tot nu e suficient pentru a ne exploata la maxim puii. În afară de asta, nu vrem să-i forţăm prea mult pentru că acest lucru ne va costa mai târziu.

Cei mai buni pui se dovedesc ulterior şi cei mai buni maturi?

În general vorbind, da.

Credeţi în antrenamentele private cu maşina personală?

La început de sezon, da. Atât în cazul maturilor, cât şi al puilor. Însă avem îndoieli că această metodă este eficientă în a doua parte a campionatului.

Ce părere aveţi despre antrenamentele lungi în cazul porumbeilor de fond, aşa cum procedează unii crescători din nordul Olandei?

Nu credem nici în această metodă. Două antrenamente pe zi, a câte o oră, sunt suficiente. La începutul sezonului îi antrenăm la steag. Dacă e nevoie de steag şi în a doua parte a competiţiei, atunci ai o problemă.
Raf este un medic veterinar cu foarte bună reputaţie. Putem face porumbeii să zboare mai bine cu ajutorul medicamentelor?

(Raf) Cu siguranţă se poate, dar numai în cazul porumbeilor care au o problemă de sănătate, chiar dacă e una minoră. Însă aceasta trebuie observată la timp şi mulţi crescători nu fac asta. De preferat lunea, după etapă, sau chiar mai bine duminica, în ziua sosirii.

Adică să observăm dacă e ceva în neregulă cu porumbelul? Care sunt cele mai des întâlnite probleme?

Infecţiile respiratorii (clamidioza şi micoplasmoza) sau recuperarea insuficientă.

Cum ne putem da seama dacă avem de-a face cu micoplasmoză sau clamidioză?

Nu putem. Nici eu nu pot. De aceea, când apar probleme, prescriu un medicament cu spectru bivalent. Nu recomand acţiunile programate, de genul “administraţi antibiotic la intervalul cutare de timp”. Dumneata nu iei azi o aspirină pentru o durere de cap care s-ar putea ivi peste două săptămâni, corect?

Tratamentele curative şi vaccinările împotriva salmonelozei sunt controversate, chiar şi în rândul medicilor veterinari. Ce părere aveţi despre acest caz?

Toamna, aplicăm un tratament curativ cu Dokamox, apoi vaccinăm. Primăvara, zburătorii sunt supuşi unei cure cu Baytril şi chiar îi vaccinăm.

Şi cum procedaţi cu un super-zburător care a avut sau are salmoneloză?

În crescătoria noastră, porumbeii nu se pot îmbolnăvi de salmoneloză. Suntem cu un pas înaintea bolii şi nu ne asumăm nici cel mai mic risc.

Îi vaccinaţi pe toţi? Mulţi colegi columbofili sunt împotriva acestei practici deoarece vaccinul nu previne această boală.

Lucrurile stau în felul următor. Mulţi porumbei au salmoneloză, e un lucru cert. Tratarea unui singur exemplar nu te scapă de problemă. De asemenea, trebuie eliminaţi purtătorii. Iar acest lucru nu se poate face decât prin vaccinare.

Nu am remarcat niciodată o îmbunătăţire a condiţiei fizice după ce am administrat vitamine, de aceea eu nu mai am încredere în ele.

Aţi avea dacă v-aţi concura porumbeii 15-20 de etape pe sezon, aşa cum facem noi. Când se poate observa acea scădere de formă care apare în fiecare an? După aproximativ 5 săptămâni. Se spune că acest recul apare când porumbeii se plictisesc. Eu cred altceva. Recuperarea este esenţială în această fază, deci porumbeii trebuie ajutaţi. De aceea nu este nevoie de vitamine la începutul sezonului sau când porumbeii nu sunt foarte solicitaţi, ci trebuie intervenit doar când păsările sunt concurate în mod intensiv. Porumbeii noştri sunt îmbarcaţi săptămânal. Avem în calendar până la 22 de etape şi 8.000 km pe an. Dacă vrei să concurezi bine pe toată durata sezonului, atunci TREBUIE să-ţi ajuţi porumbeii.

Şi funcţionează doar cu vitamine?

Nu, e nevoie de mai mult. În special proteine, magneziu, glucide, aminoacizi.

Când spuneţi glucide, vă referiţi la electroliţi?

Printre altele, da. Sau la Maltodoxină. Puteţi găsi acest ingredient în produsul Topfit, spre exemplu.

Am auzit de la marii campioni şi de la medicii veterinari că nimeni nu e scutit de sindromul Adeno-coli. Dvs. ce părere aveţi? Faceţi ceva ca să preveniţi apariţia lui? Sau nu aveţi nici o putere?

În mod normal, nici noi nu suntem scutiţi. Cine e? Ajută însă o hrană săracă în proteine. Ne vaccinăm puii împotriva virusului herpes. Nu pot dovedi nimic pe cale ştiinţifică, însă de când procedăm astfel, avem mai puţine probleme. Şi dacă apar probleme, se vindecă repede după o injecţie. Un lucru e cert, în cazul apariţiei acestei afecţiuni, trebuie să interveniţi cât mai rapid cu putinţă.

Următoarea întrebare atinge un subiect delicat pentru un om ca dvs., însă voi îndrăzni să vă întreb: ce produse suplimentare recomandaţi şi care sunt inutile?

În opinia mea, utilitatea proteinelor în sportul columbofil este foarte subestimată. De asemenea, consider că drojdia de bere este supraestimată.

Yva, BE- 12-2177058
1  Interprovincial Argenton din 1.417 p.
1 Interprovincial Poitiers  din 1.114 p.
1 La Souterraine din 732 p.
1 Chateauroux din 292 p.
2 Poitiers Nat. zonal din 1.429 p.
Se pierd mulţi pui la concursuri în regiunea Limburg? Dvs. cum staţi cu pierderile?

Câteodată ne întrebăm şi noi de ce lumea exagerează aşa mult pe tema asta. Uitaţi-vă câţi porumbei sunt îmbarcaţi pentru etapa de Bourges şi chiar pentru ultimele etape naţionale. Puteţi limita numărul pierderilor antrenându-vă puii mult şi devreme, de la distanţe mici. Mai mult, se pare că pierderile sunt mai mici la concursuri decât la antrenamentele private.

Aveţi multe contacte. De la cine aţi învăţat cel mai mult? Şi care crescător merită ascultat pentru ce are de zis?

Am învăţat multe de la Jan Grondelaers. De asemenea, Verbruggen şi Vandenabeele sunt doi crescători care ştiu despre ce vorbesc.

Christianne, BE-13-2172001
1 Nat. Argenton din 4.651 p.
1Momignies din 292 p.
1 Interprovincial Chateauroux din 1.056 p.
Toate rezultatele obţinute în 2014

Citiţi mult despre porumbei? Vă documentaţi pe internet?

(Din acest punct al discuţiei ne vorbeşte Filip. Raf şi Jo sunt ca de obicei foarte ocupaţi.)
Nu citesc mult. Pagina 3 din revista De Duif este primul lucru pe care îl citesc, dar şi singurul. Internetul nu mă preocupă.

Şi nu vă e teamă că rămâneţi în urmă?

Deloc. Am împlinit deja 70 de ani. Am trecut prin multe şi acum doar mă bucur de viaţă. Şi asta fără internet. De ce nu sunt interesat? Pentru că mă cunosc bine şi ştiu că m-ar prinde repede. Am fost dependent de alcool, acum sunt dependent de cafea şi ţigări. Ştiu că mi s-ar întâmpla acelaşi lucru şi cu internetul şi aş rămâne blocat în faţa calculatorului toată noaptea. Două dependenţe îmi sunt de ajuns (Filip se referă la cafea şi ţigări).

Să vorbim despre crescătorie ca adăpost. Tavanul să fie închis sau deschis în dreptul porumbeilor? Ce părere aveţi despre încălzirea adăpostului, despre acele plăcuţe numite ATX şi despre crescătorii care nu fac curăţenie?

Considerăm că adăpostul este foarte important deoarece forma porumbeilor este foarte importantă. Chiar mai importantă decât valoarea lor. În ce priveşte tavanul, e valabil vechiul principiu: două treimi închis, o treime deschis. Plăcuţele ATX pot aduce un plus de confort, dar sunt utile numai pentru reducerea umidităţii. Crescătoria trebuie să fie confere o atmosferă uscată şi plăcută. Se poate şi fără curăţenie, dar numai în crescătoriile foarte uscate.

De la cine aţi vrea să primiţi 20 de pui cu care să concuraţi, acesta fiind cadoul perfect?

Poate de la dvs., Ad Schaerlaeckens. Întotdeauna încercăm să achiziţionăm tot ce e mai bun şi am observat că foarte mulţi porumbei de top în Olanda şi Belgia provin din crescătoria dvs. (M-am înroşit la faţă)

Porumbei belgieni sau olandezi? Crescători belgieni sau olandezi?

În ce priveşte porumbeii, nu vedem nici o diferenţă. Dar crescătorii se deosebesc. Olandezii sunt mai rapizi, mai pasionaţi şi mai inovatori. Să luăm ca exemplu sistemul obscurizării. E o invenţie a vecinilor noştri de la nord. Văduvia totală, tot creaţia lor.

Nu aveţi nici o problemă cu vânzările “totale” care nu sunt vânzări “totale”?

Patru cuvinte pe tema asta: O GRĂMADĂ DE PROBLEME!

Ce părere aveţi despre “codul roşu” instituit în Olanda? Să interzicem cursele cu puii la o temperatură de peste 30 de grade Celsius? Sau invers, interzicerea etapelor peste 450 km cu tineretul?

Nu înţelegem acest lucru. Se pare că vor să distrugă în mod premeditat sportul columbofil. Şi aici vorbim despre politicieni. Dacă nu sunt atenţi, nu vom mai putea concura porumbeii în viitorul apropiat.

Pentru crescătoriile mari, cele 6 etape de fond destinate tineretului sunt un fleac?

Nu neapărat. Ce faci când ai mai puţin spaţiu, mai puţin timp şi mai puţini porumbei? Trebuie să te limitezi. Şi să joci doar etapele pe care ţi le permiţi, atât vreme cât îţi permiţi. Poţi concura, spre exemplu, doar puii. Îi poţi angaja la etapele naţionale. Porumbeii care se evidenţiază trebuie mutaţi apoi la matcă deoarece veţi reproduce din nou porumbei care să facă faţă cu brio acestor curse. Ca fapt divers, noi preferăm porumbeii tineri în compartimentul de reproducţie. Apreciem foarte mult puii reproduşi din yearlingii care au zburat bine. Fiul lui Raf (care va deveni un adevărat crescător) zboară toate etapele naţionale din sezonul cu puii, cu aceeaşi porumbei dacă se poate. Noi îi angajăm doar una sau două etape. Diferenţa e că porumbeii lui Raf sunt vânduţi după sezon, în timp ce aici trebuie să zboare şi ca maturi.

În zilele noastre, sunt foarte multe critici la adresa KBDB în Belgia şi la adresa NPO în Olanda. Aveţi vreun sfat pentru KBDB?

Bineînţeles. Cu toţi ne dorim un sezon frumos, cu porumbei mulţi. Însă suprafaţa Belgiei este prea mare pentru ca toţi crescătorii să participe la acelaşi concurs naţional. Nu prea există concursuri echitabile pentru toată lumea. Şi totul e atât de simplu. De ce să ţinem cont de provincii atunci când trasăm graniţele? Graniţele provinciale există de pe vremea lui Napoleon. S-a dus vremea lor. Ce treabă are asta cu sportul columbofil? Propun să alegem 8 sau 10 zone, cuprinse fiecare pe o rază de 20-25 km, şi vom avea concursuri la fel de populare ca etapele NPO din Olanda. Însă trăim în Belgia şi inovaţia e ca şi inexistentă aici.

Aici se încheie interviul cu Filip, Jo şi Raf Herbots. Nu sunt întru totul de acord cu spusele lor, însă tot timpul m-am simţit confortabil în preajma lor şi timpul parcă zboară când avem o conversaţie. Sunt crescători care zboară bine, dar şi alţii o fac. Fac comerţ cu porumbei, dar şi alţii procedează la fel. Au un medic veterinar în mijlocul lor. E şi cazul altora. Dar ei le au pe toate trei la un loc: zboară bine, vând porumbei şi au un veterinar în casă. Orice s-ar spune, e o combinaţie unică în lumea columbofilă.

Herbots nu e doar un nume, ci şi un copac înalt. Şi ştiţi ce se spune: copacul înalt atrage vântul. Însă bârfele despre familia Herbots nu vin din partea unor oameni care îi cunosc cu adevărat. În trecut, câştigarea existenţei din vânzarea porumbeilor era un lucru controversat. Însă vremurile s-au schimbat. Familia Herbots a rămas în joc ceva mai mult timp, iar acest lucru a fost posibil numai datorită unei abordări corecte. Şi cum au putut concura atât de bine de-a lungul anilor? Pentru că au avut porumbei de calitate, care au beneficiat de o îngrijire de calitate.

Sursa: herbots.be

Traducere: Oprea Andrei