Tuturor ne e de folos să aflăm părerile și concluziile specialiștilor cu privire la un anumit fenomen. La fel, era de dorit ca unii columbofili cu experiență și cu spririt obiectiv să analizeze concursul Berlin.

Iată că dl dr. Szabo Zoltan vine în întâmpinarea dorințelor multor columbofili cu o analiză foarte interesantă și bine documentată a acestui concurs național. Vă invităm să o studiați mai jos și să vă expuneți liber, dar civilizat, impresiile. Vă mulțumim.

Tot am aşteptat să fie gata clasamentul şi după aceea să fac această analiză, dar se pare că unii chiar sabotează bunul mers a lucrurilor, de nu s-a putut termina în patru săptămâni. În plus deocamdată sunt şi greşeli banale, (dar iertabile, fiind vorba numai de un clasament neterminat) care probabil se vor corecta mai târziu.

Dar să vedem cea ce se vede deja. La prima vedere a fost un concurs uşor, cu vreme bună, caldă şi vânt din spate. Primii porumbei au venit potrivit cum era şi de aşteptat conform stării vremii, cu viteze destul de mari. De asemenea şi localitatea primilor sosiţi s-a putut prevede cu mare exactitate.

Şi totuşi dacă ne uităm la clasamentul în ansamblu, şi mai ales la clasamentul crescătorilor, vom vedea că o mare parte dintre crescători nu a clasat nici un porumbel. Cred eu, că fiind şi taxa de participare destul de mare, plus şi numărul porumbeilor posibil de trimis limitat, aproape fiecare crescător a trimis tot ce a avut mai bun. Mai exact din 927 crescători introduşi până-n prezent în clasamentul general 544 nu a clasat nici un porumbel, iar 189 a clasat numai un singur porumbel, şi asta după ce concursul general a ţinut patru zile, deci avea timp să se claseze. În clasmentul pe zone probabil vor apare mult mai mulţi porumbei sosiţi în 6 zile şi probabil, că vor mai fi şi crescători cu porumbei clasaţi, care nu figurează pe clasamentul general.
Prin urmare nu a fost un concurs chiar aşa de uşor pentru toţi.

Să vedem cum stau lucrurile pe zone. La prima vedere, deşi nu este clasamentul încă terminat, se vede că  viteza porumbeilor scade direct proporţional cu creşterea distanţei.
Luând numai primii zece porumbei pe grupe se cunoaşte că locul 1 din fiecare grupă în parte nu a fost depăşit niciodată de primul porumbel a grupei următoare. Mai mult, numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare ar fi reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare. Şi mai evident este cazul comparativ cu grupa de distanţă cu două trepte mai mică, unde numai un singur porumbel ar fi putut intra printre primii 10 a grupi inferioare cu două trepte mai mici.

În concluzie: cu creşterea distanţei direct proporţional scade viteza porumbeilor. La această scădere a vitezei contribuie pe lângă oboseala şi distanţa reală a distanţei parcurse, care este cu atât mai mare cu cât relieful zonei este mai muntos. După părerea mea, în funcţie de relieful zonei pe 100 de km, porumbelul zboară mai mult cu 2-5% faţă de linia dreapă şi asta nu numai din cauza ocolişurilor pe care le face pe plan orizontal ci pe plan vertical, deci pentru a trece deasupra munţilor şi a dealurilor.

Referitor la numărul crescătorilor şi a porumbeilor  din zone: am aşteptat ca să participe cei mai mulţi din primele zone şi cu cel mai mare număr de porumbei. În schimb participarea a fost destul de echilibrată, ba chiar mai mulţi crescători au participat din zone mai mari.

După cum se vede, cu creşterea categoriei de distanţă scade numărul porumbeilor clasaţi, mai puţin zona a 4 1108000-1208000, unde s-au clasat mai mulţi porumbei, decât 20% dintre cei trimişi.
Nu prea înţeleg cum nu se poate stabili distanţa la aceşti 52 de crescători, dar fiind vorba de crescători de la punctele de îmbarcare din: Brăila, Craiova, Galaţi, Odorheiu Secuiesc, Plopeni şi Rădăuţi probabil vor îngroşa rândul celor din categorii de distanţe mai mari. Deci prin urmare nu a fost întemeiată teama ca cei din zone mici vor finanţa premiile zonelor mari.

Ca să compensez lipsa clasamentelor zonale, am făcut o analiză a sosirilor pe puncte de îmbarcare.
Din tabelul de mai jos se pot observa că la punctele de îmbarcare unde au îmbarcat cei cu distanţe mai mari nici în 6 zile nu s-au adunat 20% din porumbeii trimişi, deşi iniţial în prima zi a sosirilor s-a părut că va fi un concurs foarte echilibrat.

Ca şi concluzie finală putem spune că nu a fost un concurs chiar aşa de uşor cum s-a părut la prima vedere. Porumbeii porniţi în direcţie bună în primele zile au reuşit să sosească fără prea mari probleme, însă dintre cei întârziaţi mulţi nu au reuşit să mai rezolve problema.
De a lungul anilor am mai avut mai multe asemenea concursuri, de la distanţă de peste 1000 km şi cu sosiri chiar spectaculoase. Aproape mereu dintre cei care nu reuşeau să se întoarcă cu prima serie de porumbei s-au pierdut mulţi, iar o parte dintre ei s-au întors cu întârzieri considerabile.
Cred că aceşti porumbei pierduţi, profitând de condiţiile prielnice de zbor, parcurg distanţe mari în direcţie greşită, iar ulterior nu mai reuşesc să găsească drumul spre casă, sau sunt prinşi de diferiţi braconieri.

La urmă am să fac nişte propuneri pentru viitor, poate unele vor fi folosite de organizatori.

1. Fiind aşa de evidentă scăderea vitezei porumbeilor cu creşterea distanţei, premierea să se facă pe zone de 50 km, eventual cu înjumătăţirea premiilor.
2. Luarea unor măsuri financiare împotriva celor care nu trimit fişele de desigilare la timp la clasificator. Iar fondul pentru aceste amenzi să fie strânse la îmbarcare de la clubul organizator a punctului de îmbarcare, sau desigilare. De fapt ar fi suficient şi aplicarea numai celor prevăzute în RNS. pt situaţia respectivă.
3. Datorită faptului că din cauza reliefului României nu se poate organiza un Concurs Naţional echitabil pentru toţi crescătorii ţării, să se organizeze două asemenea concursuri, sau mai multe seminaţionale şi un singur concurs Naţional.

*Acest material a fost preluat de pe http://zoliszaboro.blogspot.com, blogul dlui Szabo Zoltan, căruia îi mulțumim pe această cale