Autor: Stefan Mertens

Fraţii Jacques şi Freddy Vandenheede, doi crescători fericiţi la finele sezonului 2013. Un sezon de pus în ramă, pe care cei campioni speră să-l repete, deşi sunt conştienţi că nu va fi uşor. La nivel naţional, anul 2013 le-a adus fraţilor Vandenheede o serie nemaipomenită de trofee:
Loc 1 Nat. Mare Demifond Yearlingi 2013

Loc 1 Nat. KBDB Fond Yearlingi 2013

Loc 1 Nat. KBDB Fond Maturi 2013

Loc 1 Nat. Libourne (723 km) împotriva a 6,658 porumbei maturi (1047,47 m/m)

Loc 1 Nat. Libourne (723 km) împotriva a 6,134 porumbei yearlingi (1047,75 m/m)

Loc 2 Nat. KBDB Mare Demifond Maturi 2013

Loc 3 Nat. KBDB Mare Demifond Yearlingi 2013

Loc 5 Nat. KBDB Fond Yearlingi 2013

Loc 7 Nat. KBDB Mare Demifond Maturi 2013

Freddy şi Jacques, felicitări pentru un sezon fabulos!

Freddy: A fost un sezon excepţional, într-adevăr. Uneori avem impresia că mai bine de atât nu se poate, însă noi suntem încrezători că putem obţine şi mai mult. Anul acesta nu am făcut nimic special şi nici nu am adus schimbări, pur şi simplu am aplicat la indigo metoda folosită în 2012. Trebuie să fim totuşi atenţi când folosim termenul „indigo” deoarece un crescător bun este acela care face lucrul potrivit la momentul potrivit.

Ne aflăm la începutul lui februarie 2014 şi încă nu aţi separat zburătorii?

Jacques: Aşa este, puteţi verifica dacă doriţi. Chiar şi atunci când vremea e călduroasă, maturii pot sta împreună cu yearlingii. Când timpul este însorit, pot sta afară chiar toată ziua. Înapoi la natură. Bineînţeles că se întâmplă să mai şi apară câte un ou, dar îl îndepărtăm imediat. În această perioadă „anti-stres”, porumbeii primesc un amestec consistent de năpârlire (o combinaţie de la mai multe firme). Iar când năpârlirea ia sfârşit, trecem pe un amestec sărac în proteine (din nou o combinaţie de la mai multe firme). De asemenea, punem cu regularitate usturoi în apă, iar atunci când nu folosim usturoi, administrăm oţet de mere sau Naturaline.

Când ia sfârşit această perioadă de repaus?

Freddy: La jumătatea lunii februarie, porumbeii sunt separaţi până la începutul lui aprilie, când sunt din nou puşi la pereche şi lăsaţi să clocească maxim 10 zile. După 10 zile, sunt văduviţi. Îi ducem de 4 ori la antrenamente până la 35 km, apoi cu maşina clubului: 3 antrenamente de viteză, 1 demifond, apoi cursa de la Vierzon. După etapa de Vierzon, echipa este împărţită.

Metoda aceasta de pregătire o aplicaţi şi femelelor?

Pe timpul iernii, da. Numai că, spre deosebire de masculi, femelele văduve sunt lăsate să crească un rând de pui primăvara. Le împerechem la începutul lui aprilie şi prima etapă sunt zburate pe cuib. Urmărim ca femelele să nu depună a doua serie de ouă, deci trebuie văduvite la timp.

Aveţi acelaşi număr de zburători ca sezonul trecut?

Freddy: Da, avem 70 de femele văduve în lotul de zbor şi 70 de masculi văduvi. Dar nu jucăm văduvie totală, ci văduvia clasică, cu unul dintre parteneri lăsat acasă. Dar să nu credeţi că nu aplicăm o selecţie dură în ciuda numărului mare de păsări în echipa de zburători. Căutăm întotdeauna acea pasăre capabilă să zboare 5 etape naţionale fără să fie epuizată la sfârşit. Deci yearlingii şi maturii trebuie să dea tot ce au mai bun de la jumătatea lunii mai până la începutul lui august deoarece selectăm numai după rezultate. Anul acesta, din 70 de masculi am oprit doar 30, în timp ce din 70 de femele au mai rămas doar 15. Iar din cei 250 de pui, numai 105 vor prinde sezonul 2014. Porumbeii cu adevărat buni sunt greu de obţinut şi, în opinia noastră, o pasăre de calitate e aceea care poate obţine 3 clasări în primii 100 în cadrul etapelor naţionale, în combinaţie cu alte clasări în primii 20 de porumbei pe concurs.

Cu puii cum procedaţi, îi zburaţi pe cuib?

Jacques: De ce nu? Trebuie să menţionăm faptul că aproape toată atenţia noastră se îndreaptă spre jocul cu maturii şi yearlingii. Dar în fiecare an am avut succes cu puii zburaţi pe cuib şi în 2013 s-a întâmplat la fel, obţinând un loc 2 din 18.478 pui în cadrul etapei naţionale de la Bourges şi locurile 2 şi 3 din 11.894 pui în cadrul concursului naţional de la Gueret. Destul de aproape de o victorie naţională, nu-i aşa? Anul trecut am fost întrebaţi dacă un pui este capabil să zboare 7 etape naţionale consecutive şi am răspuns afirmativ. Singura întrebare e dacă acel pui se poate descurca la fel de bine şi ca yearling sau ca matur. Şi n-ar avea motive să nu o facă din moment ce un pui bun ar trebui să dea randament şi ca yearling sau matur. Tot timpul anului, puii noştri stau într-un compartiment a cărui podea şi 50 cm din pereţii laterali sunt tapetaţi cu paie, generând astfel o atmosferă plăcută atât pentru păsări, cât şi pentru crescător. Un mare avantaj al stratului de paie de pe jos e acela că majoritatea cuiburilor sunt construite pe podea. Deci în timpul sezonului, când intrăm în compartimentul puilor, trebuie să fim întotdeauna atenţi unde punem piciorul deoarece o mişcare greşită poate distruge un cuib. Iar faptul că aceste cuiburi sunt amplasate atât de aproape unul de altul creează o anumită ambianţă în compartiment, a se citi motivaţie. Puii sunt concuraţi în diferite poziţii de cuib şi numai atunci când au pui foarte mici în cuib sunt angajaţi la etape cu o noapte petrecută în maşina de transport. Îi obscurizăm începând cu data de 23 martie şi până la jumătatea lunii iunie, de la orele 18 până a doua zi la 7. Sezonul trecut, când i-am angajat la Gueret, aruncaseră doar 2-3 pene.

Cum acţionaţi din punct de vedere medical?

Înainte să-i punem la pereche în martie, facem o vizită specialistului veterinar. În presezon, zburătorii au fost trataţi timp de 6 zile împotriva tricomonozei. În timpul sezonului, în fiecare week-end am tratat 1 zi împotriva tricomonozei. Iar pentru infecţiile respiratorii am făcut 2 cure de câte 5 zile cu un produs recomandat de medicul veterinar. Picăturile pentru ochi le folosim doar la pui. Acum câţiva ani, le administram în fiecare zi, dar în ultimul timp am limitat numărul administrărilor: o dată înainte de concurs, o dată după concurs.

Care sunt porumbeii campioni de anul acesta?

Miracle Ace şi Annelise. Ce este unic la aceste două păsări e că au aceeaşi mamă: Morgane, o femelă reprodusă din doi porumbei de la Luc Vanaelst. În 2013, Miracle Ace, BE-11-4244017 a obţinut Locul 1 Naţional Fond, iar Annelise, BE-12-4186083 a obţinut Locul 1 Naţional Mare Demifond Yearlingi. Nu vom vinde aceste două păsări şi, în prezent, ele se află deja la matcă. Să sperăm că vom reproduce păsări de calitate din ele.

În grădina din faţa crescătoriei am observat o sperietoare. La ce vă foloseşte?

Ca mulţi crescători, şi noi avem probleme cu păsările de pradă şi cu pisicile. Acea sperietoare colorată în galben ne ajută să ţinem la distanţă ulii, în timp ce pentru pisici avem un aparat care le face să nu se apropie la mai mult de 10 m de crescătorie. Sperietoarea galbenă are efect de scurtă durată, în schimb aparatul pentru pisici funcţionează perfect.

O ultimă întrebare. Ce obiective v-aţi propus pentru 2014?

În primul rând, să devenim campioni locali şi zonali la categoria Mare Fond. Apoi, să câştigăm un concurs naţional cu puii. Rămâne de văzut ce ne va aduce 2014.

Sursa: www.siegelpigeons.com

Metodele fraţilor Vandenheede

Într-o seară frumoasă de toamnă, ne-am întâlnit cu doi dintre cei mai buni crescători ai Belgiei la categoriile Mare demifond şi Fond scurt, un tandem care a ţinut capul de afiş al sezonului competiţional 2010, şi anume fraţii Freddy şi Jacques Vandenheede din Zingem. Am hotărât să ne întâlnim la “Bistroul de sub turnuri” din Gijzenzele, unde urma să luăm un interviu celor doi campioni ai Belgiei şi să încercăm să descoperim “formula succesului” care stă la baza performanţelor lor extraordinare pe care le obţin aproape săptămână de săptămână, necăjindu-i pe ceilalţi competitori şi dominând clasamentele. Nu am ocolit nici o întrebare sau aspect, am discutat despre toate subiectele. Am avut multe de învăţat în acea seară şi sperăm că şi dvs., cititorii, veţi învăţa ceva de pe urma acestui interviu care a durat aproape două ore.

Sistemul de zbor

Freddy şi Jacques, de ce mergeţi în continuare pe vechiul sistem, al văduviei clasice, când unul dintre parteneri trebuie să rămână acasă?

Freddy: Permiteţi-mi să lămuresc un lucru. La început, zburam doar puii. Acest lucru se potrivea stilului meu de viaţă. Eram profesor, iar vacanţele de vară picau întotdeauna în mijlocul sezonului de zboruri cu puii. În 1997, am avut o etapă proastă, din localitatea La Souterraine, pierzând aproape din fiecare pereche câte un partener, iar sezonul de zbor a fost compromis în totalitate. Atunci am decis să încercăm concursurile cu yearlingii şi maturi. Totuşi, nu aveam suficient timp să zburăm şi masculii, şi femelele, plus că nu aveam timp nici măcar să-i lăsăm să-şi termine antrenamentul zilnic necesar. În acea perioadă, femelele din echipa puilor erau cele mai bune. Acesta este motivul pentru care am decis să începem să zburăm femelele yearlinge la văduvie. Se pare că femelele sunt ideale pentru cursele între 400 şi 600 km, preferând această categorie la vremea respectivă. Abia în 2008 ne-am hotărât să formăm acest tandem şi tot atunci am început jocul cu masculii, însă concentrându-ne mai mult pe cursele între 600 şi 800 km. De obicei, în acea perioadă, zburau un fond la fiecare două săptămâni. Femelele pot fi îmbarcate săptămânal, pot zbura câte 3-4-5 săptămâni la rând în concursurile provinciale şi naţionale de mare demifond, în funcţie de dificultatea şi duritatea etapei. Însă acest lucru trebuie analizat în fiecare săptămână şi ajustat acolo unde este nevoie. Dacă rezultatele se înrăutăţesc ori porumbeii se antrenează mai puţin, crescătorul trebuie să simtă acest lucru. Şi nu trebuie evaluată crescătoria în ansamblul ei, ci fiecare porumbel în parte. Numai astfel poţi progresa, răspunzând circumstanţelor. De atunci, concurăm numai după metoda partenerului rămas acasă, văduvia clasică.

Porumbei zburaţi aproape în fiecare săptămână… Cum vă asiguraţi că-şi menţin motivaţia? Există un anumit tipar pe care îl urmaţi atunci când prezentaţi partenerii înainte de îmbarcare şi la întoarcerea din cursă? Ne puteţi da mai multe detalii despre metoda şi experienţa dvs. pe marginea acestui subiect?

Femelele care, în opinia noastră, nu se află în vârf de formă în acel moment şi care, în consecinţă, nu vor fi angajate în concursurile de mare demifond, provinciale sau naţionale, vor rămâne acasă. Când ceilalţi porumbei angajaţi se întorc acasă, sunt lăsate să-şi vadă şi ele partenerul. De când am început să zbor porumbei, mi-am notat totul în detaliu, zi după zi. Iar concluziile le-am tras de pe urma acestor experienţe şi analizând notiţele, după care am acţionat în consecinţă. Crescătorul trebuie să simtă anumite lucruri şi să acţioneze corespunzător. Să vă dau un exemplu. Obişnuiam să arătăm femelele partenerilor lor cu oră înainte de îmbarcare. Într-o zi, am avut şedinţă cu părinţii la şcoală, care a durat mai mult decât plănuisem. Când m-am întors acasă, nu i-am putut lăsa împreună decât 10 minute, altfel nu aş fi ajuns la timp la club pentru îmbarcare. Am deschis uşa de la compartiment şi a trebuit să le pun în coş imediat. Porumbeii nu au stat împreună decât vreo 1-10 minute înainte să fie introduşi în coş. Trebuie să recunosc că aveam presimţire rea când am plecat spre club. Sâmbăta, în ziua cursei, porumbeii au înregistrat unul dintre cele mai bune rezultate ale sezonului, un lucru care mai târziu a fost repetat şi confirmat. De aceea îndrăznesc să spun că timpul pe care porumbeii îl petrec înainte de îmbarcare nu este important! În cazul nostru, masculii nu-şi văd niciodată femelele înainte de plecare. Nici la întoarcere nu contează durata cât partenerii stau împreună. Intuiţia crescătorului e cea care are un rol decisiv… cât de dură a fost cursa, care este programul pentru săptămâna următoare… aceştia sunt factorii care ne influenţează deciziile şi modul de acţiune.

Hrănirea şi antrenamentul

Cum arată programul de antrenament şi regimul de hrănire?

În cazul nostru, porumbeii se antrenează o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de perioada sezonului competiţional şi de felul în care au decurs etapele anterioare. Şi noi îi hrănim la discreţie, însă apoi primesc „hrană uşoară”, formată din 50% amestec reproducţie şi 50% amestec uşor (a se citi depurativ şi dietă). Ce înseamnă hrănirea pentru noi? Înseamnă înlocuirea treptată a amestecului depurativ şi dietă cu amestec sport. Ultimele mese sunt şi mai „copioase”! Amestecul pe care îl folosim este o combinaţie de amestecuri provenind de la anumiţi producători. Pe măsură ce îmbarcarea se apropie, administrăm un amestec mai bogat în grăsimi, mai exact „Energy Versele”, la care adăugăm alune.

În cercul dvs. de prieteni sunt multe persoane care zboară destul de bine cu amestecurile firmei Matador. Le-aţi încercat şi voi?

Când am câştigat locul 1 Naţional Argenton în vara lui 2010, cei de la Matador ne-au vizitat pentru a face un reportaj pentru o revistă columbofilă. Ne-au dat un sac de „Turbo” ca să-l încercăm. Până atunci, nu folosisem niciodată amestecurile acestei firme.

Dacă femelele dvs. sunt îmbarcate, mai mult sau mai puţin, în fiecare săptămână pentru curse de 500 km, înseamnă că trebuie să le reîncărcaţi bateriile în cel mai scurt timp. Pe lângă hrana mai sus menţionată, mai folosiţi şi alte produse pentru a ajuta porumbeii să se recupereze ori să-şi refacă condiţia fizică?

Noi nu facem nimic în această privinţă. La întoarcerea din cursă, le administrăm electroliţi. Cât timp? Depinde de duritatea concursului şi de programul pe care îl urmăm în acel moment. Pentru noi, e mai mult o chestie de „testare a limitelor”. Experienţa ne-a arătat că un porumbel în „super formă” poate obţine mai mult decât restul echipei.

Că tot suntem la capitolul „Pregătire”, am dori să vă punem o întrebare care se află pe buzele tuturor… cum arată pentru dvs. schema de tratament? Urmaţi un program fix, aveţi o anumită abordare?

Porumbeii noştri primesc întotdeauna în apa de băut un tratament împotriva tricomonozei la întoarcerea din cursă. În funcţie de etapă, uneori durează o zi, alteori 2 zile. În rest, de obicei nu mai administrăm nimic maturilor. Mergem cu regularitate la medicul veterinar pentru controale de rutină şi îi urmăm indicaţiile, însă nu ne rezumăm la nişte programe stricte. Cu puii e altă poveste, ei sunt ca nişte copii, se îmbolnăvesc mai repede, mai ales în coşul de transport. Suntem mult mai stricţi în privinţa lor şi îi tratăm şi împotriva bolilor respiratorii.

Puii – obscurizare – lumină

În ce priveşte concursurile cu puii, ce metodă abordaţi?

Ne zburăm puii după vechea metodă a angajării „pe cuib”. Deci fără văduvie, doar la natural. De ce să schimbăm un sistem care şi-a dovedit eficacitatea? Încă mai avem paie pe podea, creându-se astfel multe colţuri şi unghere şi o atmosferă plăcută în interior. Aproape toţi porumbeii şi-au făcut cuib în paiele de pe podea. Acest lucru dă naştere unei mari diversităţi în ce priveşte stadiul împerecherilor. Unii sunt recent împerecheaţi, alţii îşi fac cuib, alţii au ouă, alţii termină de clocit, alţii au pui mici sau mari în cuib… întotdeauna există porumbei bine sau extra motivaţi. Puii sunt obscurizaţi de la sfârşitul lui februarie – începutul lui martie până la începutul lui iunie.

Ce ne puteţi spune despre antrenament? Puii sunt antrenaţi intens, duşi la antrenamente private în timpul săptămânii?

La început, puii din prima şi a doua serie sunt ţinuţi separat. După ce toţi ajung să zboare bine, deschidem uşile celor două compartimente şi îi lăsăm să se amestece.  Vorbim de aproximativ 200 de pui. Nu-i antrenăm pe toţi la comun. Primele două serii sunt antrenate separat de restul puilor scoşi ulterior. Facem asta nu numai din cauza diferenţei de vârstă, ci şi din pricina faptului că este dificil să-i punem pe toţi în coşuri, plus că nu încap toţi în maşină. După această primă etapă, îi mai antrenăm doar sporadic cu maşina proprie. De obicei, se antrenează bine în jurul crescătoriei, între 45 de minute şi o oră. Antrenamentele cu maşina proprie ar însemna multă muncă în plus, deoarece trebuie să-i prindem pe toţi. De aceea, lucrul acesta e mai mult o excepţie decât o regulă. Aşa cum am spus mai devreme, avem un program strict de tratamente cu puii, mai strict decât cel cu maturii. Tratarea şi ţinerea sub control a tricomonozei  e un lucru de la care nu ne abatem sub nici o formă. Totodată, administrăm puilor şi un tratament împotriva problemelor respiratorii, dar fără să folosim un produs anume. Atunci când tratezi o boală, trebuie să se vadă rezultatele, adică porumbeii se antrenează mai bine, au o condiţie fizică îmbunătăţită, încep să arate mai bine etc. Cu alte cuvinte, trebuie să vezi care produs funcţionează cel mai bine, la ce anume răspund mai bine porumbeii, la ce medicament reacţionează. O spunem încă o dată, noi avem încredere în instinctul nostru. Iar din experienţă am descoperit care sunt cei mai sensibili porumbei. Întotdeauna administrăm medicamentele în apa de băut sau pe boabe, suntem alergici la injecţii. Încercăm să scăpăm de aceste infecţii ale ochilor folosind picături. Şi am dori să mai adăugăm ceva. Fenomenul „adeno” care afectează întreaga colonie nu reprezintă un criteriu de eliminare. Selecţia pe baza stării de sănătate se face în cazul altor boli. Din acest punct de vedere, nici noi nu suntem prea răbdători. Toţi puii care au şi cea mai mică problemă de sănătate nu se bucură de milă din partea noastră.

Iar selecţia? Puii sunt opriţi peste iarnă pe baza clasărilor obţinute, sau aveţi în vedere alte criterii?

În trecut, zburam doar puii, aceştia fiind selectaţi doar pe baza performanţelor obţinute, e ceva firesc. În ultimele 10 sezoane, am trecut de la jocul cu puii la cel cu maturii. Dacă înainte încercam să scoatem ce era mai bun din puii noştri, acum încercăm să nu-i forţăm cu nimic. Ca pui, îi lăsăm să zboare câteva etape de 400 – 500 km (provinciale sau naţionale). Asta se aplică în cazul exemplarelor care clocesc ori au pui între 10 şi 20 de zile. Porumbeii care au doar cuib, ori se află la sfârşitul perioadei de clocit, sau au pui mici sunt îmbarcaţi pentru etapele mai scurte, de obicei Ablis sau Angerville. Unii porumbei sunt selectaţi pe criteriul a minimum trei clasări, alţii pe baza liniei din care provin.

Strategia de reproducţie

Pentru a obţine o crescătorie plină de porumbei de top, cu mai mulţi campioni, trebuie să dispuneţi de suficient material genetic. Vă ghidaţi după ceva anume când faceţi cuplurile? Cum procedaţi?

La început, şi noi mergeam pe principiul „bun x bun”, încercând să compensăm calităţile fizice. Nu prea apelăm la consangvinizare, doar în cazuri excepţionale. Spre exemplu, împerechem frate x soră doar ca să experimentăm. Am observat că cei mai buni zburători provin din încrucişări, deşi nu ştim prea multe despre acest lucru. Nu poţi controla genetica. Iar ca dovadă, cele mai mari dezamăgiri le-am avut când am împerecheat „bun x bun”, porumbei de la care aveam mari aşteptări. De multe ori, au rezultat doar nişte rebuturi.

Puneţi accent pe ochi atât în evaluarea zburătorilor şi a reproducătorilor?

Nu punem mare accent pe ochi, rezultatele sunt mai importante. Şi nici pedigreului nu-i acordăm mare importanţă. Acesta începe să aibă însemnătate numai atunci când au fost obţinute rezultate şi nu invers. Şi nici vârsta porumbelului nu contează pentru că nu vârsta decide vitalitatea păsării. Vârsta e mai mult o caracteristică legată de pedigree. Un exemplu ilustrativ este „Limoges” al lui De Rauw-Sablon, pe care l-am cumpărat în cadrul licitaţiei totale din 2003. Avea 12 ani pe atunci. Asta nu l-a împiedicat să ne ofere nişte pui extraordinari, reproducând până în 2009.

Un crescător ajuns celebru în lumea întreaga pentru arta de a examina şi evalua porumbeii este regretatul Piet De Weerd. El analiza porumbeii şi din punctul de vedere al musculaturii. Dvs. ce importanţă acordaţi acestui aspect?

Nu ne pricepem foarte bine la asta, dar presupunem că exemplarele care nu strălucesc la acest capitol sunt eliminate de coş. Probabil că adevăraţii campioni posedă aceste calităţi la un nivel ridicat.

Mai jos va prezentam niste fotografii cu cei doi:

Sursa: www.pipa.be