Cât de important este climatul crescătoriei când vine vorba de obținerea performanțelor?

Cu ocazia unei vizite făcute în anul 1979, în orașul Kapoșvar, orașul în care locuia Profesorul Alfons Anker, l-am întâlnit pe binecunoscutul fotograf de porumbei, germanul Gerhard Schlepphorst. De mai multe ori a adus în discuție la seminarii despre mai mulț columbofili germani și olandezi care au reușit să obțină rezultate foarte bune. Cu ocazia acestor discuții, numele lui Toni Ravenstein a ieșit în evidență. Gerhard l-a menționat pe acest columbofil , săptămână de săptămână, acesta a reușit să-și surclaseze competitorii cu un avans de câteva minute cu câțiva porumbei.  Apoi acesta a adăugat că adăpostul în care acești porumbei sunt ținuți era un mediu controlat electronic, un adăpost printre cele mai bune din câte a reușit să vadă vreodată. Era de-a dreptul imposibil pentru acesta să explice exact ceea ce însemna mediu controlat electronic, așa că m-a sfătuit să merg și să văd cu ochii mei.

Rezultate de necrezut

Imediat am făcut o programare, era o zi frumoasă de ianuarie în anul 1980, când am avut satisfacția de al întâlni pe Toni Ravenstein în persoană.  Acest bărbat a reușit să realizeze o adevărată colecție de victorii. Programul întreg pentru porumbeii voiajori maturi era compus din 13 etape.  A participat în nu mai puțin de 7 etape în anul 1979, de exemplu, la fiecare etapă au participat un număr mare de porumbei, etapele au început de la 150 de mile (241 km.)  și au ajuns până la 400 de mile (643 km.) De cinci ori a reușit să câștige primele 6 locuri pe etapă, în timp ce în două curse a reușit să obțină primele 10 locuri. În opinia mea acestea sunt niște rezultate remarcabile, rezultate obținute cu pui din super porumbei proveniți de la campionii columbofili belgieni Jules Rijckaert și Gust Hofkens.

Controlul ambiental

Gazda mea a fost puțin neîncrezătoare când și-a dat seama că vizita mea se datora nu pentru că obținuse rezultate bune sau că vroiam să-i examinez porumbeii. I-am spus că scopul vizitei era altul și împreună am mers sus în crescătorie, la controlul ambiental din crescătorie.

AERUL ESTE ÎMPROSPĂTAT ÎN MOD CONSTANT

Instalația consta dintr-o colecție de tuburi fixate în tavan. Un ventilator din capătul crescătoriei scoate afară în mod constant aerul. Zona din fața scărilor este închisă complet pentru a preveni curenții de aer nedoriți și de asemeni este bine izolată pentru a păstra o temperatură constantă. Aerul de afară intră în crescătorie cu ajutorul unor țevi (conducte) localizate pe ambele părți ale tavanului. Pentru a se asigura că același fel de aer este prezent în majoritatea zonelor din crescătorie, distanța până la controlul climatic să fie cât mai lung posibil.  Există un sistem de încălzire în crescătorie, astfel temperatura din exterior nu scade niciodată sub 18 grade celsius. Atât timp cât temperatura este aceeași, umiditatea relativă va scădea, dar niciodată sub 55%. Astfel în ceea ce privește adăposturile porumbeilor săi, Van Ravenstein alege să păstreze niște condiții constante, pe tot parcursul anului.

Care este definiția umidității relative (RH) ?

Umiditatea relativă a aerului este un număr care indică, în procente, cât de mult din cantitatea de apă este absorbită de aer, la o temperatură fixă. Deşi s-ar putea să pară complicat, este foarte uşor de citit numerele higrometrului. Sunt câteva lucruri pe care fiecare columbofil ar trebui să le recunoască la factorul umidităţii relative. În primul rând, cea mai favorabilă umiditate relativă se găseşte între 60 – 65 %. Este foarte important să ai neschimbată umiditatea relativă daca vrei să menţii porumbeii în formă deoarece când ajunge mult prea jos(sub 40%) sau prea sus(peste 90%)  pentru o perioadă de timp, efectul poate fi dăunător sănătăţii porumbeiilor. Este important de ştiut că umiditatea relativă este într-o strânsă legătură cu temperatura. Fluctuaţiile de temperatură modifică umiditatea relativă. Din acest motiv trebuie să încercăm să menţinem temperatura din adăposturile noastre la un nivel constant, pe cât de mult putem. Este cunoscut faptul că există o legătură între obţinerea performanţelor de top de către porumbeii noştri şi temperatura ideală. Când totul este corect realizat, porumbeii vor mânca mai puţin şi vor reuşi să piardă din greutate, cu alte cuvinte, vor deveni mai supli!

ÎN FIECARE ZI MEDIUL DIN ADĂPOSTURILE DE PORUMBEI ESTE INFLUENŢAT DE URMĂTORII FACTORI:

1. Temperatura aerului.

2. Diferitele  componente gazoase  ale aerului.

3. Procentajul umidităţii.

4. Luminozitatea din adăpost.

În continuare vom analiza care factori ne ajută la stabilirea unei temperaturi constante în adăposturile noastre:

1. Izolaţia şi materialele de construcţie folosite la construirea adăpostului;

2. Cantitatea de ventilaţie;

3. Numărul porubmeilor din adăpost, cantitatea de căldură produsă de porumbei;

4. Disponibilitatea încălzirii suplimentare a adăpostului.

Nu ne stă la îndemână fiecăruia să încălzim suplimentar adăpostul, dar putem folosi soarele în acest sens. Acest lucru va genera diferenţa benefică şi nu va afecta porumbeii.Mulţi dintre dumneavoastră nu sunteţi interesaţi de legile naturii, dar, când vei decide să aprofundezi problema, trebuie să începi cu principiile de bază. Scopul acestui articol şi a detaliilor tehnice ce vor urma mai încolo  este să îţi ofere un studiu în profunzime.

Scopul ventilaţiei este să:

1. Să ofere sistemului respirator oxigen proaspăt.

2. Să îndepărteze gazele rezultate din respiraţie şi gazele produse de excrementele porumbeilor.

3. Să elimine din adăpost umezeala în exces în aşa fel că umiditatea relativă să se menţină la nişte nivele permisive.

4. Să ajute la menţinerea temperaturii la un nivel normal.

Va trebui sa ventilezi tot timpul anului dacă vrei să oxigenezi şi să îndepărtezi gazele acumulate.În special pe timpul verii, cand temperaturile de afară sunt ridicate, ventilaţia este esenţială în îndepărtarea căldurii produse de porumbei. Cu cât temperatura din interior creşte cu atât nivelul oxigenului scade. Pentru acest motiv ar trebui să ventilăm şi mai mult. În timpul iernii, ventilam cât mai puţin posibil cu scopul de a reduce pierderea de căldură prin ventilaţie. Acest nivel minim de ventilaţie depinde de numărul de porumbei din adăpost şi de mirosul pe care îl produc.

Vîntul nu are nicio influenţă asupra ventilatorului.

Mecanica ventilaţiei

O cantitate de aer într-un spaţiu închis va exercita o presiune în toate părţile dacă temperatura din interior este mai ridicată decât temperatura din exterior. Căldura este produsă de porumbei, de razele soarelui care intră în adăpost, şi alte surse de căldură (dacă există) . În interiorul adăpostului, aerul va coborî, iar căldura se va ridica spre tavan, astfel încât aerul rece se va găsi aproape de poadea. De fiecare dată când aerul cald se întâlneşte cu aerul de afară va exista un schimb. Din cauza presiunii, aerul cald va ieşi afară prin tavanul adăpostului în timp ce aerul mai rece intră pe dedesupt, astfel se înlociueşte aerul mai cald din interior. Acesta este pe scurt principiul ventilaţiei naturale.

Ce face posibilă ventilaţia naturală?

a. Ventilaţia naturală este rezultatul diferenţelor de temperatură sau a diferenţei de greutate dintre aerul din interiorul adăpostului şi aerul din exteriorul adăpostului. Dacă diferenţa este mai mare, schimbul este mai rapid ca şi rezultat ai multă ventilaţie naturală.

b. Cantitatea de aer rezultată din ventilaţia naturală poate fi crescută prin aşa numit “efect de horn”. Acest efect de horn are la bază ideea că diferenţele de presiune depind şi de diferenţa de înălţime dintre evacuarea aerului şi admisia aerului. Această diferenţă poate fi crescută cu ajutorul unor conducte.

c. Presiunea cauzată de vând. Presiunea este mai mare în părţile adăpostului în care suflă vântul şi o presiune mai scăzută în părţile opuse. Când gurile de aerisire nu sunt bine închise(acoperite), sau cu alte cuvinte protejate, se va realiza o ventilaţie nedorită în anumite zone, din cauza presiunii vântului. Această ventilaţie mai poate fi numită “curent de aer”. Nimeni nu doreşte să aibe parte de ea. Cel mai bine este să poziţionezi adăpostul în funcţie de vânturile dominate în aşa fel încât să ţinem această problemă la minimum. Când folosim ventilaţia naturală multe depind de vreme.

Cerinteţe unui sistem de ventilaţie

O ventilaţie corespunzătoare ar trebui să:

1. Menţină calitatea corectă a aerului.

2. Furnizarea aerului de calitate în toate colţurile adăpostului.

3. Să cauzeze curenţi de aer.

4. Să fie eficientă şi uşor de reglat.

Luând în considerare punctele de mai sus, unul câte unul şi punându-le în contrast cu sistemul de ventilaţie a lui Van Revenstein, putem observa că aceasta obţine un scor mai bun la toate categoriile:

1. Aerul introdus în crescătorie este încălzit, iar ca rezultat obţine o reducere a umidităţii, astfel obţine o umiditate relativă mult mai constantă.

2. Distanţa dintre locul în care intră aerul şi gura de evacuare a aerului este la o lungime considerabilă. Aerul intră la punctul cel mai jos posibil, podeaua. Cantitatea de aer aspirată din adăpost este aceeaşi pe toată suprafaţa adăpostului.

3. Nu contează şi dacă ar veni un uragan, care ar duce la o presiune puternică, acest lucru nu va influenţa ventilaţia, făcând-o să aspire cantităţi mari de aer.

4. Cantitatea de aer care să fie înlocuită poate să fie reglată exact cu ajutorul unui dispozitiv conectat la ventilator.

În timpul în care stăteam împreună cu Van Revenstein în crescătorie am experimentat aerul de calitate din interiorul crescătoriei. Uitându-ma la porumbei, aceştia păreau că sunt foarte confortabili în adăpostul lor. Înainte de a instala acest sistem de control al climatului din crescătorie, Van Revenstein, ca şi mulţi alţii, a avut porbleme cu ventilaţia (aerisirea), sau să folosim un termen corect, nu aveau un climat bun în crescătorie. După instalarea sistemului de control al climatului următoarele schimbări remarcabile au avut loc:

1. Indiferent de cât de mulţi porumbei erau în adăpost, toate semnele de probleme respiratorii au dispărut.

2. An de an, porumbeii au avut o năpârlire perfectă, iar pierderea penelor de jos a fost super tot timpul anului.

3. Culoarea ciocurilor era mult mai albă în comparaţie cu ceilalţi ani.

4. Viteza de recuperare după o etapă s-a îmbunătăţit.

De ce îşi revin porumbeii atât de repede?

Un porumbel voiajor foloseşte mult mai mult oxigen în comparaţie cu dimensiunea corpului său. Vara când temperatura din interior este cam aceeaşi cu cea din exterior, nu prea există ventilaţie. Este bine cunoscut faptul că porumbeii voiajori au nevoie de o cantitate mai mare de oxigen. Climatul crescătoriilor regulat în funcţie de preferinţele columbofilului, nu e chiar atât de ciudat din cauză că oamenii simt dacă ceva este în neregulă într-un anumit mediu, acelaş lucru este valabil pentru porumbei. Acest sistem de ventilaţie trebuie setat zilnic. De fiecare dată când temperatura exterioară creşte, pocentajul de oxigen din aer scade, se evaporă mai multă umiditate, şi mult mai multe gaze de amoniu sunt eliberate de excrementele porumbeilor.

Conducta este conectată la ventilatorul din perete. Mi-am instalat şi eu acelaşi sitem de ventilaţie în crescătorie. Sistemul funcţionează de mai bine de zece ani, iar concluziile de sus au putut fi observate în crescătoria mea. Crescătoria mea are aproximativ 12 metri pătraţi, am reuşit să am 130 de porumbei tineri. Erau mai sănătoşi decât înainte, mult mai dornici sa zboare şi nici măcar cel mai mic indiciu de nas umed sau ochi apoşi . În timpul celor zece ani, după instalarea sistemului de ventilaţie, rezultatele puilor erau de-a dreptul extraordinare. Să instalezi un astfel de sistem de ventilaţie electric şi să-l setezi corect nu este o sarcină uşoară, cel mai bine e să-i laşi pe cei cu experienţă să-l instaleze.

Autor: Steven van Breemen

Traducere şi adaptare: Andrei Bondar