Vestea trecerii la Viaţa de Dincolo a domnului Cupa Mihai îndurerează profund pe iubitorii porumbeilor călători din Ţara de Sus. Prin anii 1978-1979 l-am cunoscut pe Mihai. Întâlnirile noastre ocazionate de îmbarcările pentru concursuri ale porumbeilor constituiau un prilej de înseninare sufletească. Împreună cu el am trăit emoţiile satisfacţiilor performanţelor pe care ni le oferea un adevărat talisman al inimilor, porumbelul călător. Pasiunea lui Mihai erau etapele de maraton care l-au consacrat în elitele columbofile. Nu ne-au ocolit nici necazurile. Cu zeci de ani în urmă destinul crud i-a răpit unicul fiu în vârstă de 14 ani. Personal am suferit şi eu pentru tragedia care l-a încercat. Îmi amintesc, eram organizatorul concursurilor de maraton. Lui Mihai îi mai trebuia o etapă pentru titlul de Campion Naţional la maraton, titlu care de alftel i s-a decernat la Expoziţia Naţională de la Timişoara. Am depus mari eforturi în acele vremuri şi am reuşit să organizez ultima etapă de zbor de la Gdansk. Eram motivat şi pentru pierderea inconmensurabilă pe care recent el o suferise. M-am străduit să-i ofer o alinare, o mângâiere dacă se poate compensa tragedia pe care o suferise. Cu câteva zile înainte de începerea expoziţiei am aşteptat acceleratul Iaşi- Timişoara cu delegaţia columbofililor ieşeni care se deplasa în oraşul de pe malurile Begăi. În gara Burdujeni, Mihai mi-a preluat plianta porumbeilor suceveni ce urmau să participe la Expoziţia Naţională. I-am înmânat plianta şi apoi cu ochii în lacrimi am alergat în spatele gării. Oamenii, unii mă cunoşteau se uitau la mine consternaţi neştiind pentru ce plâng. Acum când scriu retrăiesc momentele trăite cu decenii în urmă. Dragă Mihai, sentimentul iubirii porumbelului călător este liantul care ne-a legat zeci de ani. Te asigur că el va rămâne etern!
Mihai a fost un adevărat model, imagine dârză desprinsă dintr-o acuarelă renascentistă, simbol al onestităţii şi dragostei pentru porumbei. Avem convingerea că sufletul lui nobil s-a înălţat undeva în mătasa argintie de stele din covorul celest.
Noi peregrini în tenebrele vieţii, ne rugăm la Bunul Dumnezeu în gratitudinea Sa neţărmurită să-l aşeze în lumina şi odihna sfântă a împărăţiei cereşti.
Dr Bilius Mircea
D-le doctor, va multumesc pt. tot ce faceti. Sunteti un mare domn, un caracter aparte.
Faceti cinste columbofililor romani, cu siguranta generatiile viitoare vor citi cu aceeasi placere scrierile dumneavoastre, si in special istoria FCPR, cum citim si uni dintre noi azi.
Cu respect Ionut Lucaci.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
D-le doctor sunteti un mare OM. Va multumesc pentru scrierile dumneavoastra si pentru bunavointa cu care ne impartasiti amintirile dumneavoastra.
Articolul de fata ma tulburat peste masura, viata este nedreapta pentru unii dintre noi.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Multumim d-le Bilius…va dorim multa,multa sanatate.
Cu adevarat mare pierdere pentru columbofilia Romana.Dumnezeu sa-l ia an paza Lui
Frumos ar fi sa se organizeze ca in Vest o licitatie cu porumbei domnului Cupa sa ramana cu ceva cei care o sa ii cumpere si chiar si familia.
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA SI SA-L ASEZE IN CEATA CELOR DREPTI, AMIN.
Incepem sa pierdem teren si pe acest sector care este columbofilia. Este stiut faptul ca in goana dupa premii, bani si dupa renume, uitam sa mai ascultam si alte pareri sau sa mai intrebam pe cei de dinaintea noastra…In final toti murim dar este o vorba care spune ca cel mai important este sa nu fi trait degeaba.
Domnule Bilius va dorim viata cat mai lunga si multa sanatate.
P.S. Sa-i fie tarana usoara ca a fost un adevarat om!
CONDOLEANTE FAMILIEI.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.Iar d-lui Dr.Bilius M.ii multumim pt.acest articol minunat care ma impresionat si emotionat cum este compus.