[Click aici sau pe imagine, pentru a descărca interviul în format .pdf]

INTERVIU COLUMBOFIL.net – MASCAȘ FLORIN + GEORGE, BĂLENI, BH
LOC 1 NAȚIONAL CRESCĂTOR, BERLIN 2011
LOCURI 4,29,… NAȚIONAL PORUMBEI, BERLIN 2011
100% PORUMBEI CLASAȚI ÎN TOP, BERLIN 2011

Motto: ”Cel puternic rezistă, sau se prăbușește ultimul !”

interviu de Corneliu Vesa

Florin Mașcaș îmi este coleg de club și bun prieten. E membrul fondator al clubului columbofil ”Voiajorul” Beiuș. Mulți colegi declară răspicat că acest club nu ar fi luat ființă fără munca și dedicarea depuse de Florin de-a lungul anilor. Pe mulți ne-a ajutat cu porumbei, cu sfaturi, iar pe unii i-a încurajat și ajutat să depășească unele momente mai dificile. A muncit ca responsabil al clubului, dar începând cu acest an i-a predat ștafeta unui alt coleg, pentru a se putea ocupa mai intens de concurarea propriilor porumbei. Și iată că rezultatele nu au întârziat să apară.
La prima etapă de maraton a zonei de Vest, cu lansare din localitatea germană Leipzig, tandemul Mașcaș George+Florin din Băleni a raportat sosiri excepționale… dar din nefericire, ceasul electronic de constatare s-a defectat.
Ajungem la concursul național de Berlin, din 08.07.2011. Tandemul Mașcaș a angajat 4 porumbei și a doua zi dimineața la ora 10.38 îi aveau pe toți acasă. Primii doi porumbei au obținut locurile 4 și 29 național, primul sosit fiind locul 3 pe zona 1. Toți cei patru porumbei au obținut locuri în topul clasamentului zonal și național, fiind unul dintre puținii columbofili cu un procent de 100% porumbei clasați. Implicit, cu aceste locuri era foarte dificil ca cineva să-l învingă la echipa de doi porumbei. Astfel, Florin obține locul 1 NAȚIONAL CRESCĂTOR la Berlin 2011.
Florin este un om căruia nu-i place în mod deosebit să iasă în față. Deși buni prieteni, a declinat invitația mea de a face un interviu filmat. Nu a dorit nici realizarea unui interviu audio, ci a preferat să prezentăm discuția noastră într-o modalitate clasică, în scris.
Înaintea editării pe calculator, m-a pus pe gânduri probabilitatea ca cele 12 pagini ale interviului scris de mână să devină plictisitoare pentru unii cititori. Totuși, cred că pentru mulți alții acest interviu poate fi unul foarte interesant și de real folos. Vă invit cu mare plăcere să citiți și recitiți interviul cu acest tânăr, dar foarte promițător columbofil, dl Florin Mașcaș.

Florin, pentru început te rog să te prezinți celor care te cunosc mai puțin și să ne spui câte ceva despre începuturile tale în ale columbofiliei.
Mă numesc Mașcaș Florin George, am 25 de ani și locuiesc în satul Băleni, nr. 57, jud. BH și particip la concursuri împreună cu tatăl meu George, fiind membri ai As. Columbofile ”Voiajorul” Bihor.
În 2005 mi-am început facultatea la Oradea și tot în acel an m-am înscris în asociație, am primit primele inele și am avut ocazia să particip plin de nerăbdare la primele concursuri.
Nepregătit din toate punctele de vedere, am fost lovit de ”catastrofe”(cum le spuneam eu atunci) deoarece nu avem porumbei cu calități deosebite și pe deasupra, cei pe care îi aveam nu erau pregătiți corespunzător. Acum îmi aduc aminte cu plăcere de ”acele” catastrofe, care de altfel m-au ambiționat să nu mă dau bătut și să sper că într-o zi voi reuși. Menționez că încă de la început am fost fascinat de zborurile de fond și maraton, considerând că aceste etape evidențiază porumbeii cu adevărat valoroși.

Descrie, te rog, experiența sosirii porumbeilor. Ce sentimente te-au încercat în acea dimineață ?
Dimineața, la ora 5:00 am mers să aduc ceasul de la colegul de club Dacian Gârba, care m-a întrebat de ce sunt așa grăbit. El credea că porumbeii vor sosi după orele 12.00. I-am răspuns că eu cred că vor apărea porumbei și mai repede pe undeva, am făcut un mic pariu ca între prieteni și m-am grăbit acasă pentru a instala ceasul. Aveam emoții mari, deoarece nu mai participasem până atunci la un concurs cu o așa mare concurență.
Pe la 7.35 am întrerupt puțin așteptarea porumbeilor pentru a-mi ajuta mama la ceva. La 7.55 m-am întors, am privit ceasul și am văzut că era deja un porumbel sosit. Nici nu am mai verificat seria, ci am alergat în crescătorie, pentru a găsi masculul 523080-07, supranumit ”Bambergu”, stând liniștit în boxa lui. Cred că am început să vorbesc de unul singur… degeaba aș încerca să descriu în cuvinte starea mea din acel moment… Doar cei care-și concurează porumbei mă pot înțelege.

Ai visat vreodată să obții locurile 4 și 29 Național și 1 NAȚIONAL CRESCĂTOR la un concurs de o asemenea anvergură ?
Sincer, nu mă așteptam ca la acest concurs să obțin o asemenea performanță. La maraton e important să participi și să termini cursa. Dar dacă se întâmplă să și clasezi în vârf, bucuria este imensă !

Spune-mi câte ceva despre fiecare dintre cei 4 porumbei.

523080-M-07 este primul sosit, numit ”Bambergu” deoarece a concurat de două ori din localitatea germană Bamberg. În total, a concurat la 11 zboruri lungi, de 5 ori peste 900 km. Tatăl său, 446563-06 a fost concurat și el la fond și maraton, dar s-a pierdut la un concurs de Bamberg. Acest 563 este reprodus din femela 08472 UCP 98, femelă care se pare a fi cea mai constantă reproducătoare din crescătoria mea. Mai mulți fii și fiice au concurat la peste 500 km, nepoții ei 523080-M-07 și 259935-M-08 rezistând cel mai bine la mine în crescătorie. Mama lui ”Bambergu” este 221552-05, soră cu ”Campionu”, primul meu porumbel care a participat la fonduri, concurat de mine timp de 4 ani.

526222-F-07 este de fapt o femelă de 2010, doar inelul fiind vechi. Este cel mai bun porumbel al meu de un an. La maratonul anterior, cel de Leipzig, a sosit prima pe crescătoria mea, la ora 5:25, unde ar fi putut obține un loc în primii 25 pe județ. Este reprodusă dintr-un mascul achiziționat de la Mircea Mocanu, din Constanța, fiu din celebrul GB-92-5700. Mama aceste yearlinge este o femelă de la regretatul Kovacs Ferenc din Ungaria.

259253-M-08, al treilea sosit, este un mascul roșu reprodus dintr-o femelă primită cadou de la dl Ionuț Lucaci. Acea femelă avea ca părinți un mascul de la Lungu Gh. Din Sibiu și o femelă de la Bacoș Traian, din Chișineu Criș, AR. Tatăl lui 253 este 221526-M-05, un mascul roșu, semifrate cu 259919-M-08 – Loc 2 Jud. Straubing 2009 de la 788 km.

259909-M-08 este ultimul sosit, la ora 10.38. Acest porumbel este un cosangvin pe doi verișori primari, frate de cuib cu 259908-M-08 – Loc 1 Fond Tineret Județean 2009.

Detaliază te rog metoda de joc pe care o aplici, pregătirea și motivarea de care au beneficiat porumbeii tăi.
Joc porumbeii la natural.
Pentru această etapă am pregătit porumbeii în felul următor: după etapa de Leipzig am făcut un tratament de tricomonoză, iar până la îmbarcare le-am dat în apă ceai Naturaline și un sirop pe bază de mentă, alternativ. Pe mâncare le-am administrat drojdie de bere și polen. Le-am făcut și două antrenamente de la 50 de km împreună cu câțiva colegi de la clubul ”Voiajorul” Beiuș și încă trei antrenamente de la 20 km.
Nu am aplicat nici un ”truc special”, deoarece consider că pentru aceste etape doar valoarea și sănătatea foarte bună îl pot ajuta pe porumbel să triumfe.

Vreau să explic în câteva cuvinte modul special în care am ”motivat” porumbeii, o experiență trăită de mine, pe viu:
Vineri, după lansarea porumbeilor am vorbit cu prietena mea despre acest concurs. Ea m-a întrebat dacă am trimis cei mai buni porumbei. În acel moment i-am răspuns că dacă la acea etapă îmi vor veni porumbei în primii trei și voi obține un premiu în bani, cu o parte dina cei bani îmi voi achita câteva mici datorii, iar restul banilor îi voi dona sau voi ajuta câteva familii sărace cu alimente. Astfel, i-am făcut prietenei mele promisiunea că mă voi ține de cuvânt, în fața lui Dumnezeu.

Cred foarte mult în Dumnezeu și cred că, deși noi ne facem partea și pregătim porumbeii cât de bine putem, El este cel care deține controlul absolut în această lume. Nimic nu este la întâmplare și așa cum îmi încredințez viața în mâna Lui, la fel fac și cu porumbeii.
Ca să nu pară o coincidență, vă spun că am mai încercat în 2009 același lucru la etapele de Melk și Wells. La fel, am promis că dacă voi clasa în primii 5 pe mașină, voi ajuta ceva familii nevoiașe. La acel fond Melk am obținut loc 5 porumbel și 2 crescător, iar la Wells locul 1 pe întregul concurs. M-am bucurat mult, dar nu mi-am mai îndeplinit promisiunea. În 2010 aveam porumbeii din 2008, zburați la un an câte 4 fonduri + tineretul din 2009, deci eram mult mai bine pregătit. Dar acel an 2010 a fost unul foarte prost din punct de vedere competițional.
Vă las pe dvs. să analizați cele experimentate de mine… și mă rog lui Dumnezeu să-mi ajute să mă țin de promisiuni de acum înainte.

Care crezi că sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să țină cont un columbofil care vrea să aibă succes ?
În primul rând cred că fiecare columbofil ar trebui să-și stabilească o categorie la care i-ar plăcea să concureze, iar apoi să se întrebe la cel nivel de performanțe vrea să ajungă: pe club, județ sau național.
De asemenea, trebuie să-și achiziționeze material genetic corespunzător categoriei pentru care a optat, după o analiză atentă a crescătorilor și porumbeilor deținuți de respectivii crescători. Apoi, trebuie să mențină o stare de sănătate foarte bună pe tot parcursul anului, nu doar când sunt concursuri.
Columbofilul trebuie să învețe din greșelile proprii și, dacă are ocazia, din cele ale altora. Nu în ultimul rând, trebuie păstrat un nivel foarte ridicat de selecție, an de an.

Ai prieteni columbofili care te-au ajutat și cărora ai vrea să le mulțumești ?
În primul rând transmit mulțumiri familiei mele care a înțeles această pasiune a mea. În mod special îi mulțumesc tatălui meu care m-a ajutat enorm, de la construcția crescătoriei și până la antrenarea porumbeilor. Vă încurajez pe toți să colaborați cu restul familiei, deoarece satisfacțiile sunt mult mai mari.
Mulțumesc columbofililor din Oradea care m-au inițiat în acest sport. Îi amintesc pe dl Micloș Ioan și fiul său, Adi, care m-au dus la prima Expoziție Națională la Constanța, în 2004. Nu-i uit nici pe d-nii. Chereji Nelu, Lucaci Ionuț și Peto Janos (care m-a impresionat de prin disciplina pe care o aplică)… și ar mai fi alții.
Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut ocazia să-l cunosc pe marele columbofil gălățean, dl Buțucanu Ștefan, care mă fascinează prin prezența continuă în expoziția națională la categoria maraton și prin strategia simplă și eficientă. M-a ajutat să văd columbofilia din alt unghi, nu prin prisma rezultatului, ci a selecției continue, să am răbdare mai ales la reproducție. Dumnealui spune ”dacă e de sânge nobil, trebuie să reproducă ceva bun”. M-a mai învățat să testez la maxim limita porumbeilor, chiar dacă e riscant. Doar așa se pot descoperi mari valori. Tot el mi-a spus că fel modul în care se învață columbofilia e vizitarea câtor mai mulți crescători de top, doar așa se poate face diferența.
Prin intermediul dlui Buțucanu l-am cunoscut pe dl Cobzaru Daniel, din Tecuci. L-am vizitat pe dl Daniel la Tecuci, în iarna anului 2009. Era o iarnă năprasnică și, deoarece am rămas înzăpeziți în drumul spre Galați, am ajuns la Tecuci. Am cunoscut astfel un om cu care-ți face plăcere să stai de vorbă și am analizat păsări excepționale. Mulțumesc mult Dane pentru porumbei și pentru sfaturile eficiente pe care mi le-ai dat. Rețin că tot timpul îmi spuneai: ”Florine, eu așa fac…”
I-am vizitat și pe domnii Onodi Vasile și Man Simion, din județul SM. Le mulțumesc pe această cale pentru sfaturi și răbdarea pe care au avut-o cu mine.
În toamna lui 2010 am avut ocazia să-l vizitez pe domnul Iureți Relu, din Botoșani. Am văzut porumbei excepționali în crescătoria dumnealui, în special la lotul de reproducție. După primul maraon, Relu mi-a spus: ”vezi că mai ai 10 zile până la Berlin, folosește timpul cât mai eficient”. Mulțumesc Relu pentru tot.
Mulțumesc și dlui Habaci Călin din Vladimirescu, AR, pentru porumbeii dăruiți și pentru că a încurajat mult clubul Beiuș.
Îi mulțumesc d-lui Prușu Dan din CT, de la care am achiziționat porumbei buni și am învățat că etapele de maraton trebuie pregătite cu mare grijă.
Le mulțumesc colegilor Domocoș Adrian, Vesa Corneliu și Iștoc Cosmin pentru implicarea în coordonarea activităților la nivel de club, aici la ”Voiajorul” Beiuș. Cred că munca lor va fi răsplătită prin cât mai multe norme la toate categoriile si nivelele obținute de către membrii clubului.
Nu în ultimul rând vreau să mulțumesc conducerii As ”Voiajorul” BH, în mod special d-lui Marius Tunduc, care a avut mare încredere în tineretul din județ și ne-a implicat în diferite activități columbofile.
Sigur, ar mai fi mulți oameni cărora aș dori să le mulțumesc din suflet, chiar dacă nu am pomenit aici numele lor. Îi rog să mp scuze și-i asigur de recunoștința și respectul meu.
Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu că mi-a dat o a doua șansă la Berlin de a înțelege că viața e mult mai frumoasă când simți și-i ajuți pe cei din jur. Vă încurajez pe toți cei care citiți aceste rânduri să investiți mai mult în asta și restul va veni pe deasupra.

Ce-ți propui să faci pe viitor ?
Îmi doresc să reușesc să fiu mult mai disciplinat, să-mi organizez mai bine timpul și să reduc efectivul total de porumbei pe care îi dețin în prezent – aproximativ 200 – la un număr mai mic, sub 150.

Un ultim mesaj adresat cititorilor și colegilor tăi columbofili de pretutindeni ?
Vă doresc tuturor sănătate și indiferent de rezultatele unui sezon, vă încurajez să căutați puterea de a mergeți înainte. Cel puternic rezistă, sau se prăbușește ultimul !

NOUA CRESCĂTORIE

VECHEA CRESCĂTORIE

FLORIN, ALĂTURI DE TATĂL SĂU GEORGE