Este probabil cea mai frecventa intrebare a unui columbofil nou “in breasla”. Bineinteles ca exista doua lucruri primordiale, chiar vitale pentru acest domeniu, as putea spune: crescatoria si porumbeii!

Crescatoria, de bine, de rau, ne descurcam sa o construim. Cu un sfat, o parere, putin ajutor, imaginatie si multa munca fizica vom putea privi cu mandrie prin sputnik. Cat de mare si de spatioase va fi, depinde de buzunarele ficaruia.

Marea problema, insa, pentru multi dintre incepatori, si nu numai, este “materialul” cu care pleaca la drum! Si voi face o paralela, si am sa va spun pe scurt ce mi s-a intamplat vara trecuta… Am alimentat cu benzina de la o statie peco oarecare, asta din cauza ca riscam sa raman fara combustibil si altceva mai bun nu se gasea prin apropiere. Urmatoarea zi la bord s-a aprins un beculet cu silueta motorului si masina a inceput sa mearga exact ca un tractor pe brazda. M-am panicat, dar am consultat cartea service si am inteles care era problema: combustibil nears ajuns in catalizator, iar riscul era ca motorul sa cedeze. Am alimentat imediat de o suma consistenta cu benzina de calitate, si masina mea si-a revenit. Cam asa e si cu porumbeii…

Numai ca la porumbei nu iti poti da seama de pe o zi pe alta daca ai alimentat crescatoria cu sangele care trebuia. Si poti pierde ani de zile si bani multi si sperante!

Din studiile pe care le-am efectuat si din cultura mea columbofila, am observat ca exista crescatorii unde rezultatele difera de la an, la an. Asta nu inseamna ca pasarile sunt o problema, de vreme ce au demonstrat ca se poate, ci crescatorii. De asemenea, sunt crescatorii care fac senzatie cativa ani, iar apoi intra in anonimat, unde iarasi crescatorul este problema. Insa, in astfel de locatii poti gasi cel mai bun sange, asta daca nu cumva crescatorul s-a crezut prea devreme mare cunoscator si a introdus asa numitul “sange-proaspat” care l-a distrus si pe cel pe care el il considera “mort”. Cea mai buna infuzie este sa readucem in matca proprie exemplare care isi au originile tot aici, dar care ajunse la alti columbofili, prin incrucisarea cu alte rase, s-au obtinut zburatori de calitate!

Un exemplu elocvent ar fi “manevra” fratilor Janssen cu “Halve Fabry”, un porumbel nascut in crescatoria lui Georges, care era 50% Janssen.

Probabil ati observat esentialul din paragraful anterior, si anume: nu trebuie sa incepi cu anumiti porumbei, ci cu o anumita rasa, cu o anumita linie de porumbei! Sau sa incrucisezi doua-trei linii de porumbei. Si asta pentru ca cele mai bune crescatorii din lume, dealungul istoriei s-au bazat pe familii de porumbei, unde fiecare individ campion, fie provenea din campioni (fiu,nepot,stranepot), fie era frate cu unul sau mai multi porumbei de exceptie, etc.

Asadar, conteaza foarte mult calitatea pasarilor pe care le veti achizitiona, iar pretul nu ar trebui sa conteze daca porumbeii respectivi sunt intr-adevar descendentii unor exemplare cu rezultate de exceptie.

La ce ma refer cand spun rezultate de exceptie? Locuri fruntase in cadrul expozitiilor nationale, un numar impresionant de clasari, locuri de 1, clasari de top impotriva unei concurente numeroase de pasari si crescatorii etc.

Cel mai sigur drum catre succes este cel pe care il cunosti! Nu va grabiti sa achizitionati pasari de la diferite licitatii sau de la columbofili din nu stiu ce colturi indepartate ale tarii si ale lumii. Cei mai buni porumbei sunt cei care triumfa in zona ta si cocheteaza cu expozitia nationala. Unul dintre cele mai bune exemple ar putea fi cel al marelui maratonist Emiel Denys. Acesta a facut una din rarele sale infuzii de la vecinul si adversarul sau Georges Couteau. Asa ca nu incercati sa demonstrati nimic!

In zona mea exista un columbofil care nu cred ca a avut mai mult de doua rezultate, desi concureaza cu porumbeii de aproape 20 de ani. In urma cu ceva timp, parea disperat sa ajunga la unul dintre campionii tarii, pentru a face “o infuzie de milioane”. Numai ca acest campion locuia prea departe, asa ca a facut rost de numarul sau pentru a-l suna ca sa ii trimita porumbei prin curier. Insa, intr-o zi imi arata numarul vestitului campion national si olimpic memorat in agenda sa, dar imediat il sterge si exclama: “Un nemernic, l-au prins furand cu ceasul!”. Deci, paste iarba ce o cunosti!

Imi amintesc un capitol dintr-o carte a celebrului Piet de Weerd, unde era foarte bine exemplificat acest raport si s-a demonstrat ca poate fi luat in considerare. De fapt, pentru un incepator care nu stie toate tainele si trucurile acestui sport, si nici nu are experienta necesara cu porumbeii, este cel mai bun lucru de luat in seama.

Acest raport este un pic mai greu de exemplificat, dar  destul de usor de inteles. Probabil in fiecare zona exista 5-6 crescatorii care fac diferenta si castiga anual diferite distinctii. Fiecare crescator are stilul sau, metodele sale, iar porumbeii sunt si ei la randul lor diferiti (ca provinienta, fenotip sau character). Cum stim de la cine ar fi mai bine sa mergem sa facem primele achizitii sau infuzia care consideram ca ne-ar trebui? Ei bine, trebuie sa incercam sa observam in care dintre crescatorii sunt conditiile cele mai grele, dar rezultatele sunt dintre cele mai bune. Iar graficul de mai jos va va lamuri cu ce vreau sa spun:

Puteti observa cu rosu calitatea sau valoarea porumbeilor, iar cu galben conditiile oferite de crescator si implicit aportul acestuia la rezultatele obtinute. Nu va pacaliti insa! Se poate sa existe si crescatorii unde porumbeii sunt de 8 sa zicem, si aportul sa fie atat de mare, incat sa treaca de 15, dar nu ai cum sa stii asta. E mult mai usor sa observi rezultate in niste voliere modeste, unde porumbeii nu primesc alimentatia si pregatirea necesara, dar totusi concureaza cu succes. Astfel, e mult mai usor pentru un incepator sa aiba rezultate cu astfel de pasari.

In incheiere doresc sa subliniez faptul ca porumbeii de exceptie si campionii intotdeauna se creeaza, nu se cumpara! Asa ca daca va asteptati sa achizitionati porumbei si acestia sa ajunga mari campioni sau sa castige concursuri de avengura, va sfatuiesc sa va opriti. Pentru ca dezamagirea poate fi crunta. Dar cu rabdare, atentie si dedicatie puteti ajunge departe. Depinde de fiecare de unde vrea sa plece.