Ma numesc UNGUREANU CEZAR, am 28 de ani,sunt casatorit din 2009 cu Alexandra, si locuiesc in Suceava.
Pentru mine columbofilia nu a venit ca o "mostenire" ci a trebuit sa o descopar singur pas cu pas, cu frumusetile dar si cu greutatile ei.
Primul contact cu porumbeii l-am avut in 1998, cand am gasit un porumbel voiajor cu aripa "filata" langa blocul in care locuiam.L-am luat atunci cu gandul sa-l duc unchiului meu care avea porumbei la tara,dar intre timp,urmarindu-l zi de zi am inceput sa-l admir si sa-mi placa din ce in ce mai mult, astfel incat i-am cumparat pereche si asa a inceput acesta frumoasa nebunie-columbofilia.
Intre anii 2000-2010 am crescut porumbei in diferite poduri ale unor cladiri din apropierea blocului in care locuiam, de nenumarate ori fiind nevoit sa ma mut cu porumbeii si astfel sa o iau mereu de la capat.Dar aceste lucruri nu m-au descurajat.
In tot acest timp am concurat cu rezultate mediocre, singurul rezultat notabil a fost in 2010, cand am ocupat locul 33 judetean si locul 1 zonal la categoria mare demifond maturi cu porumbelul 585670-2007-M.(100% Bilius Mircea-Suceava)
Acest lucru m-a entuziasmat foarte mult si m-a facut sa cred ca se poate mai mult de atat.
Astfel, in toamna anului 2010 am hotarat , impreuna cu bunul meu prieten BOZU AMAR, sa construim o crescatorie spatioasa,bine aerisita,ferita de umezeala, cu alte cuvinte, "asa cum scrie la carte".
In acest moment detinem o crescatorie de aproximativ 60 m patrati, impartita astfel:1 compartiment pt. pui, 1 compartiment pt. matca, 2 compartimente pt. zburatori, 1 compartiment pt. femele vaduve si 1 comp. pt. porumbeii bolnavi,aflati in repaos,etc.
Porumbeii pe care-i detinem sunt in proportie de 90% de la domnul CHIRIAC MARINICA,caruia as dori sa-i multumesc pe acesta cale pt. tot ajutorul pe care l-am primit din partea lui in decursul anilor.Deasemenea mai detinem cateva exemplare de la fam. Reybroueck din Belgia, de la domnul Strut Gheorghe si Dobinca Dinu din Suceava.
Desi suntem la inceput de drum privim inainte cu optimism si suntem siguri ca aceasta dragoste nemarginita pt. porumbelul voiajora ,ne va rasplati pe deplin pt. toate sacrificiile noastre.

In incheiere as dori sa multumesc familiei si sotiei mele pt. intelegerea si sprijinul pe care il am din partea lor si sa urez tuturor columbofililor multa sanatate si putere de munca.
Si nu uitati un singur lucru: FARA PORUMBEI SE POATE TRAI, DAR...NU ARE ROST !!!